Poezii despre cuvinte și toleranță
poezii despre cuvinte și toleranță.
În cupe cu opium
În cupe cu opium
ajutați-mă
să-mi spăl visele
să plămădesc
un ultim poem
dezmăț de cuvinte
sub a gramaticii
dulce îngăduință.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul gând
Singurătatea este asemeni
unei ploi o privești dar nu atingi cerul,
ai privirea în pământ,
zeii te văd cu îngăduință
poți măsura certitudinea prin ochii lor,
fiecare cuvânt rătăcit îl regăsești
pe buze divine ca o promisiune.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de cuvinte pe flori de aer
mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingașe
stropită cu
cântecul toamnei
mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă
îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
pașii umbrei tale
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingerea
ți s-a umezit ușor mâna
într-a mea
mângâiam cu grijă
o albă catifea
te-mbujorasei
ca o fată mare
inocența ta
era mirare
coborai pleoapa
leneș, șovăitor,
simțeai iubirea
îngăduitor
firavele degete
făceau dragoste
se împreunau sublim
în dulcea pacoste
erau albe, imaculate,
erau zece
numai împreună
și-un mic poem de toamnă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiu
Fermecător e desfrâul pielii
sub îmbrățișarea albă, de fildeș.
Ieșind de sub tiparele îngăduinței,
brățară ce-o port nu-mi poate urca
mai sus pe mână.
Pășind prin fereastră cuvintelor
îți voi spune asurzitor
că am credință într-o
oboseală a dragostei.
Ca și cum cineva ar sta la pândă
și-ar spune - gata, ajunge,
acum încercați altceva...
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbători... în cuvânt
Când ne vin sărbători, între treceri de ani,
Aruncăm de pe noi haina grea de păcat,
Într-un gând încăpem și bogați și sărmani,
Suntem suflet și om... precum El ne-a lăsat.
Retrăim bucurii... alungate-n uitări,
Din greșeli adunăm, învățări, spre folos,
Steaua Lui, de pe cer, ne lumină cărări,
Încercăm să trăim doar ce-i sfânt și frumos.
Între două iubiri... a aproapelui tău,
Dărnicie și gând tolerant, de mai bun,
Încercăm un cuvânt al părerii de rău
O iertare dorită-ntr-un prag de ajun.
Un cuvânt iertător, scris în nașteri de Domn,
Peste albul din fulg... peste floarea de ger
Pusă-n geamul pierdut între noapte și somn,
Sărbători... în cuvânt și colinde cu ler.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te îndemn
Să semeni sămânță ce va rodi stele,
Să ari pământul
Ce hrănește cu duh și cu adevăr,
Să porți în pântecul sufletului
Toleranța și iubirea de semeni!
Să alungi neliniște și norii din preajmă!
Să te aliezi cu înțelepciunea
Și cu lumina,
Născând prin pruncii tăi fericire!
Căci lor li se cuvinte ninsoarea de flori
Și curcubeul de stele...
Al lor este altarul pe care au adormit îngerii...
Un frontispiciu al tăcerii
Și al reveriei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât vezi cu ochii de-a lungul trupului meu
Copacii crengile și frunzele lor
Iarba de la poalele stâncilor și mulțimea caselor
Și marea-n depărtare de ochiul tău scăldată
Imaginile-acestea de fiecare zi
Viciile virtuțile atât de imperfecte
Transparența trecătorilor pe străzile-ntâmplării
Și trecătoarele ivite din căutările-ți îndărătnice
Obsesiile tale cu inimă de plumb cu buze virginale
Viciile virtuțiile atât de imperfecte
Asemuirea privirilor îngăduitoare cu ochii pe care i-ai
cucerit
Amestecul corpurilor al sfârșeliilor și-al patimilor
Imitarea cuvintelor ideilor și atitudinilor
Viciile virtuțiile atât de imperfecte
Iubirea-i omul nedesăvârșit.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura identitate posibilă
Vreau să cred
că durerile facerii mele
n-au lăsat nicio cicatrice
pe culoarea prea albă
din părul mamei
știu cu precizie ora în care
patul
înghesuit lângă horn
aduna coșmarurile
de peste noapte
în cuvântul
rugăciune
liniștea neagră
intra sub piele
și sorbea cu sete
din transpirația ațipită
între buze
zvâcnirea fără atingere
dintre mâinile întinse
spre emoția mamei
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și bărbații știu să plângă
Când plâng cu lacrimi de femeie,
Devin cumva și mai bărbat,
Aprind în suflet o scânteie
Cu care iert orice păcat
Deschid spre ceruri porți, speranță,
În val de lacrimi mă scufund
Și mă botez cu toleranță,
Devin mai blând și mai profund
Ademenesc gânduri iertare,
În mângâiere mă transform,
Accept că viața mă mai doare,
N-am ce să fac... sunt doar un om
Și plâng... șiroaie curg în versuri,
În matca lor mă scald tăcut,
Găsind printre cuvinte sensuri,
Ce-n zâmbete nu am putut...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și toleranță, adresa este: