Poezii despre dalii și timp
poezii despre dalii și timp.
* * *
dalie în geam
câmpul abia înverzit
la sfârșitul
lunii martie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna pogorâse pe rochia ta
Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ți se clătina pe creștet.
Cine a sfâșiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?
Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele își deschideau porțile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele și-au tras peste ochi obloanele grele.
poezie celebră de Zaharia Stancu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntoarcere întomnată I-a variantă
Amintire, speranță-ngropată
Ocrotesc aceste grinzi brune,
Deasupra atârnă dalii
Tot mai calmă reîntoarcere,
Pustiita grădină cu răsfrângerea sumbră
A scurșilor ani,
Încât lacrimile de pe pleoape albastre îi cad
Străinului necontenit.
poezie de Georg Trakl din Poezii, traducere de Mihail Nemeș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara lacrimii
Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara lacrimii
Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea marilor tablouri
Zefirul blând pătrunde prin saloane
Și mângâie duioase draperii
Reinventând uitate simfonii
Cu foșnetul de rochii și jupoane
Prin aer translucid de ametist
Iluminat de vechile vitralii
Mai dăinuie și astăzi de la dalii
O undă de parfum, din cel mai trist
S-au risipit în timp stăpânii
Prin cronici prăfuite și cavouri
Singurătatea marilor tablouri
Mai grea e la sfârșitul săptămânii;
De nicăieri un zvon. Sau adieri
Nici majordom sau vreun stilat valet
Cu pași de lebădă în menuet
Nu tulbură aceste încăperi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie albastră
cerul înstelat își trimite solii
să vestească iar Crăciunul prin cântec
valurile speranței mângâie atolii
gerul din suflet fericită îl spintec.
momente de iubire desprinse din noapte
se-nvăluie frenetic în valuri de lumină
gânduri infinite se pierd în șoapte
nutrind cu ardoare fericirea divină.
aud povestea lunii, albă, fermecată
cu literele dalbe scrise în detalii
luminează calea lumii încurcată
cerne armonia cu parfum de dalii.
cerul rezonează-n noi rapsodii albastre
plămădind în chakre curcubeie măiastre.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă lume nouă
Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri
Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri
Particule celeste în haine de tăgadă
Coboară în volute dar cine să le vadă
Când una câte una se schimbă-n energie
Scolasticii la care, vor face alergie
Acesta e canatul sub care se ascunde
Mulțimea de enigme în camerele scunde
Din care câte una când flutură la rampă
Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă
Dar nu deschide ușa, se face întuneric
Anunțuri interzise atârnă de generic
Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii
Și șterge-le de praf, aceste vechi medalii
Bastonul e cu mine, ies să mă plimb puțin
Închiriez cu ora un ultim zepellin
Așteaptă că mă-ntorc la patru sau la două
O lume de cristal sau poate chiar de rouă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Cele mai frumoase nopți (2013)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băsmăluța cu zorele
-I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraș
Ce au chip de îngeraș.
Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.
Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.
Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaș.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din din cartea cu același nume Băsmăluța cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, toamnă!
Oh, toamnă, ruginiu cortegiu,
Aduci pe cer aceeași jale,
Semne de sângeriu carnagiu
Și încă un apus de soare.
Lacrimi ce-au început să curgă
Pe-obraul fad, azi strălucesc,
Și dorul cântului de ploaie...
Instantaneu, îmbatranesc...
Cerneala dulce a tăcerii
Mă scaldă-n muguri de argint.
Eu parcă sunt apusul verii
Din care-o clipă am fugit.
S-au copt și strugurii, gutuia...
Pe coapse dalii mi-au crescut...
Sunt parte dintr-o altă toamnă.
Atâtea toamne am avut!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dalii și timp, adresa este: