delfini şi marină

Vaporul – poem diamant

Plutind
pe apă
"taie" valurile oceanului...
pe punte mulţi marinari
şi turişti plecaţi în croazieră
privesc uimiţi spectacolul gratuit
oferit de salturile
acrobatice ale
delfinilor.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfinul – poem diamant

Inteligent
mamifer acvatic
efectuând salturi acrobatice
înotând graţios printre valuri
urmând neîncetat vapoare mici şi mari
delfinul salvează vieţi omeneşti
fără să aştepte
să primească
recompense.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Eu sunt adolescent hoinar
Ridică-mi, îngere, piciorul
De la Kamceatka-n Gibraltar
Să nu mai sparg clipei ulciorul!

Eu sunt eternul graţios,
Delfinul marilor artist,
Am eşuat corăbier
Să fiu al insulei stilist!

Eu sunt ce n-aş fi vrut să fiu,
Poetul marilor ecluze,
Mă risipesc în tot ce scriu
Culori, vibraţii, fluturi, buze!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste la marginea mării

Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cate le-ncap ochii deschisi spre ea,
si vor zbura falfaind, cand ai sa vii,
pana-n piscul vazduhului cu o stea.

Vor ramane prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
starnind margeanele domoale
ai corzile.

Uite, epava corabiii lui Simbad marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un varf injunghie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.

Iti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i in spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste la marginea mării

Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci
printre rocile ţărmului, reci.
Marea se va preface-n păsări străvezii,
câte le-ncap ochii deschişi spre ea,
şi vor zbura fâlfâind, când ai să vii,
până-n piscul văzduhului cu o stea.

Vor rămâne prăpăstiile şi peşterile goale,
peştii vor plesni aerul prăbuşit cu cozile,
stârnind mărgeanele domoale
şi corzile.

Uite, epava corăbiii lui Simbad marinarul
cu un colţ se sprijină-n scoicile cenuşii,
cu un vârf înjunghie-n mijloc cleştarul,
peste toate punţile aleargă raci vii.

Îţi dăruiesc o stea de mare, un crab şi un delfin!
Adu-i în spinare până la nisipuri.
Mă voi preface orb şi am să vin

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E pace pentru noi

Am aşteptat clipa
Să fiu suficient de liniştit
Pentru a mă colora în albastru
Tu nu eşti aici, dar a rămas cu mine
Privirea ta
Care s-a revărsat ca o ninsoare
Peste brazii fără nume din povestea
Ochilor mei.
Nu vreau decât dragoste
Şi o strig cu disperare
Să mă auzi.
Dintre durerile necontrolate prin voinţă
Se numără şi aceasta
Care m-a cuprins acum.
Te vreau şi pe tine
Şi tot în albastru,
Pe malul mării e pace pentru noi
Se-aud ecourile marinarilor ce s-au dus
Şi nu s-au mai întors...
E doar pace pentru noi

[...] Citeşte tot

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia

Cu înserarea pe spate,
mă duc la mare să mă fac
corabie

ca un pelerin, străbat pe jos câmpiile
şi munţii, trec în genunchi
prin nisipuri ca să-mi îndeplinesc
visul dintotdeauna: să fiu corabie,
să plutesc şi să mă bată furtunile,
să se aşeze soarele în pânzele mele
ca un albatros obosit,
să dănţuiască delfinii în juru-mi.

cu înserarea pe spate
mă apropii de această privire lichidă
a mării
şi nu ştiu, măcar, ce voi face
dacă înecaţii vor ieşi din valuri
şi vor vrea să-i iau pe punte,
ce voi face eu singur,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne dă semne

"Dumnezeu ne dă semne"
îmi spunea odată un bătrân de la ţară,
mie ieri mi-a scos în cale,
pe când mă alintam ca un delfin în supa de alge,
o sirenă gâtuită de emoţie: mi-a povestit viaţa ei,
cei dragi grav bolnavi, ea recent operată,
devenită o ulcică fără rost pe lume,
rostul sirenelor este de a-i face pe marinari fericiţi,
ea a cunoscut doar un marinar toată viaţa,
marinarul acum e o pătlăgea roşie, vânătă,
îşi numără capilarele craniene care îi plesnesc
şi aşteaptă pe acelaşi fotoliu de unde
trimite tridentul lui Poseidon arar
să vină supa de alge gătită cu drag de sirena lui
şi numai a lui...
"Dumnezeu ne dă semne",
dar eu vreau să mă simt nemuritoare,
de aceea mă alint în supa de alge
ca o sirenă adolescentă...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mare

Conduc corabia la mal,
Delfini acolo mă conduc
Pe apă nu se vede-un val
Însă pe ape eu mă duc.

Nici nouri nu se văd pe cer
Nici fulgere şi nici furtuni
Un lucru însă vreau eu să-ţi cer
Te rog să nu uiţi să mă suni.

Căci vin acasă ca un rege
Şi încărcat cu daruri mii,
Nu vreau să mă primeşti prea rece
Căci am venit la ai mei copii.

Ce dacă suntem despărţiţi
Şi-ai tăi ochi de mine se feresc
Putem fi iarăşi doi iubiţi,
Ce spun cuvântul "te doresc".

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei spun că marea-i lipsită de iubire

Ei spun că marea-i lipsită de iubire, că în mare
iubirea nu poate trăi, acolo e numai golul, particule sărate
de viaţă lipsite de iubire.
Dar, iviţi din mare,
delfinii fac tumbe-n jurul corabiei lui Dionisos,
pe-al cărei catarg sunt împletite viţe viorii
care sus se termină-n curcubeie de purpură-întunecată –
şi, hop, ei dispar, iradiind de încântare, cu nasul în valuri!
Iar marea-l primeşte-n patul ei pe Dionisos
în balansul alintat al acestor mici şi fericite fiinţe marine.

poezie de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!