Poezii despre dezonoare
15 poezii despre dezonoare.
Titlurile, funcțiile, distincțiile, decorațiile și onorurile nemeritate: aviz plagiatorilor, impostorilor și piloșilor (inspirat după două maxime ale lui Publilius Syrus: Honos honestum decorat, inhonestum notat; Loco ignominiae est apud indignum dignitas)
Cât va fi pe lume soare,
Ele sunt o dezonoare,
Pentru cei ce le-au primit
Fără merit, necinstit,
Dezonoare-s totodat'
Celor ce le-au acordat.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (19 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezonoare (pamflet inspirat după Pierre Corneille, Cidul, a. 2, sc. 1)
Cel demn preferă să-aibă o moarte-ngrozitoare,
Decât ca să trăiască o zi în dezonoare.
Un politruc preferă ca lumea să-l hulească,
Decât o zi cu-onoare să vrea ca să trăiască.
pamflet de George Budoi din Cinstea și necinstea (27 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 127
În vremuri vechi, negrul n-a fost slăvit,
Sau dac-a fost, nu a însemnat splendoare,
Însă acum, negrul a moștenit
Numele ei în cruntă dezonoare;
Căci de când mâna Firea a imitat
Și ce-i urât cu fard împodobește
Ce e frumos s-a cam denaturat,
A decăzut și în dispreț trăiește.
Iubita are ochi întunecați
De parc-ar fi o tristă bocitoare,
Născuți urâți, ei sunt frumos pictați
Sfidând obraznic forța creatoare.
Dar când bocesc sunt sinceri și zeloși,
Încât oricine spune că-s frumoși.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăreții, spun unii, unii spun că războinicii
Călăreții, spun unii, unii spun că războinicii,
Alții că navele pe mare sunt cea mai frumoasă
Apariție pe lumea asta cenușie și tristă,
Însă eu spun că e imaginea a ceea ce iubești.
Este lesne de dovedit limpede asta oricui,
De vreme ce Elena care eclipsa
Toată lumea prin frumusețe, dorită de toți
A părăsit un soț bun
Și a luat drumul Troiei,
Alegând dintre toți oamenii pe cel
Care a dezonorat propria cetate,
Uitând de credința datorată propriului neam,
Fără a se gândi o clipă
La fiica ei, la părinții dragi...
A apucat pe căi străine...
[...] Citește tot
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Pentru omul ignorant nimic nu-i mai bun decât tăcerea,
Iar dacă-i conștient de acest lucru el nu mai este ignorant.
Când te afli departe de excelență și de perfecțiune
E de preferat să-ți ții limba în gură.
Limba poate dezonora oamenii.
O nucă fără miez are foarte puțină greutate.
Un animal nu va învăța de la tine să vorbească,
Dar tu poți învăța de la animal cum să taci.
Oricine nu chibzuiește înainte de a răspunde,
Cel mai probabil va îngăima vorbe fără rost.
Ori îți împodobești discursul cu inteligența necesară unui om,
Ori rămâi tăcut asemeni unui animal necuvântător.
poezie de Saadi,1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profeții
Profeții ne-au deschis calea,
Noi am venit să dezvirginăm istoria,
Care este o matroană cu experiență,
Ea strigă, m-ați nenorocit, m-ați dezonorat,
Noi nu o credem, nu vrem să o credem,
Bem bere, râdem, aruncăm bombe de presă,
suntem mereu imberbi, deși
există pietre cu lumina lor proprie,
zilele și nopțile sunt precum adevărul și speranța,
precum minciuna și disperarea,
simt în lucruri cum crește o stavilă,
dragonii meditează și ei, statuile meditează și ele,
uneori se prăbușesc din cauza meditației.
Am întâlnit un gnom, l-am străpuns cu un ac,
Regret, era multiplicabil.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gind negindit
Părinții ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viață să-și lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.
Părinții își cunosc valoarea,
Nu vor să și-o negocieze,
Nemulțumirea, dezonoarea,
Îi țin blocați pe metereze.
Fragili ca peștii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Și inima li-e slabă-n piept.
Legați prin înțelegeri, lanțuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste și bilanțuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop din Volumul Aspirații subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgoviște (mai 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsplata faptelor
RĂSPLATA FAPTELOR
Am învățat prin viață să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar și când mi-era greu,
de-a onora așa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.
Prin omenie triumfa voință
și îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet și credință,
pentru izbânda celui ajutat.
Am insistat peste a mea putință,
când dificultăți am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferință,
de rana în suflet dezonorat.
Putere îmi luam din rugăciune
și-n semnul crucii puneam speranță.
Să am mulțumirea faptelor bune,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zero
Aici ești un zero pe cerul absurdului
Nici măcar nu știi de ce
Ai greșit? Nu!
Ai ucis? Nu!
Ai furat? Nu!
Ești curat, neîntinat,
Dar ei te socotesc un jidan murdar și vinovat
Te pun să plătești
Nu cu arginți, ci cu viața:
A ta, a părinților și copiilor tăi
Ești oripilat, subjugat, dezonorat
Și n-ai niciun mijloc de apărare
Nici cerul, nici pământul
Nici zidurile din jur
N-au urechi să te asculte
Te poți jelui la infinit,
Dar e în zadar!
Ești condamnat:
Vei fii ucis și gazat
Hitler, călăul, așa a comandat.
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cireșii înfloriți sunt perfecți
ca și cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deși între două războaie pierdute
câștigătoare este doar pacea
poate și fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniștea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile
fericirea că în sfârșit nu mă mai doare nimic
precum și sentimentul că între doi pași de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naște rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
și cele care vin și cele care pleacă
trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dezonoare, adresa este: