donaţii şi iubire

O altă arcă a lui Noe

La fiecare Cină de Taină
mi-am învăţat sângele
să fie un super erou
Mi-am donat iubirile
căutătorilor de comori
cu pistolul la tâmplă
durerea
nu e decât
o altă Arcă a lui Noe

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte viaţa

Dacă soarele poate dona cerului
cel mai frumos curcubeu după ploaie,
chiar după o furtună spectaculoasă,
chiar şi viaţa, poate reînvia când eşti bolnav,
ne intimidează puţin gândurile,
ca apoi să putem oferi ceva preţios.
Viaţa ta este ceea ce simţi,
ceea ce alegi, ceea ce trăieşti.
Te iubesc viaţă...

poezie de Eugenia Calancea (3 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaccin vital

De când te iubesc... şi nu-mi mai trece!
La farmacie n-or avea ceva?
Doar n-o să mor dintr-o simplă iubire!
Ăştia se laudă cu ştiinţa lor,
Dar n-au fost în stare să descopere
Cel mai important vaccin: împotriva iubirii!
Uite, eu sunt acum maxim infestată;
Sunt dispusă să donez sânge, probe ADN, tot ce e necesar,
Ca, cel puţin, împotriva iubirii neîmpărtăşite,
Să fim protejaţi!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Dragoste...

O, Dragoste, tu unde eşti?
O, Dragoste, frumoasă şi curată,
O, Dragoste, ca din poveşti,
Atât de dulce şi de fermecată.

Tu eşti Regina Fericirii,
O donaţie pentru toţi,
Tu eşti esenţa nemuririi
Şi voia buna între soţi.

Eşti sfântă, caldă ca un soare,
Ce sufletul ne încălzeşte.
Fără de Tine totul moare,
Iar tot cei viu se ofileşte.

Cu Tine viaţa-i mai frumoasă,
Şi cerul e mai luminos.
Cu Tine pâinea-i mai gustoasă,
Iar soarele-i mai călduros.

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea macilor

Pete de roşu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant şi cu bucurie.
Şoapte de vânt îndeamnă amanţii
cu pasiune şi ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcăraţi stau macii ca soldaţii
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
şi cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somnu-i dulce durerea să îndepărteze.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea macilor

Pete de roşu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant şi cu bucurie.
Şoapte de vânt îndeamnă amanţii
cu pasiune şi ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcăraţi stau macii ca soldaţii
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
şi cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somunu-i dulce durerea să îndepărteze.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am donat

inima învelită-n poezii
am acceptat s-o fac
în schimbul vântului
şi
şi a ploii şi a valurilor
şi a sărutului şi a zâmbetului
şi a înserării şi a visului
îmi cânt un cântec la
la
la muzicuţă spunând povestea mea
de dragoste nebună
dulce somn pentru suflet
pe
pe
pe ochi se lasă ceaţa
duioasă ca o comoară
văd femeia cea mai frumoasă
nu mai simt nimic şi
şi
şi mă felicit că mi-am donat inima

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui român către ţară

Mă doare, Românie, măicuţă iubită
Să te ştiu mereu atât de necăjită...
Fiindcă ţie ţi-au distrus viitorul,
Iar mie mi-au amanetat poporul
Şi în loc să facă ceva, să te salveze
Fără să gândească au ales să te doneze.
Noi ani de zile am fost frumoşi minţiţi
Şi printre străini mai apoi izgoniţi...
Împrăştiaţi suntem prin lumea întreagă
Am plecat... deşi ne erai atât de dragă...
Poate nu mai avem grija zilei de mâine
Însă departe de tine e amară fiecare pâine.
Îţi scriu printre lacrimi şi mă doare
Fiindcă am plecat şi eu peste hotare...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da... voi pleca

DA!... voi pleca!... este inevitabil!
De veşnicie m-am îndrăgostit,
Nu vreau a fi durerilor contabil
Şi nici să-ndur tăcerile smerit.

DA!... voi pleca!... abisul mă seduce!
Nemărginirea, nu-mi va face rău,
Las lacrimile-ncet... să se usuce
Şi fumul şă danseze-n făgădău.

DA!... voi pleca!... nimic nu mă reţine!
Prezentu-i prea lugubru şi bizar,
Iar buzele mi-s arse de suspine
Şi ignoranţa plânge-n calendar.

DA!... voi pleca!... mereu tot înainte!
Tristeţilor mă vând provocator
Pentru regrete... licitez cuvinte
Şi le donez ereticului DOR.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea ta e ca o zidire de ană

poate de aceea te-aş iubi cu nesăbuinţă
precum un pitic pe alba ca zăpada
dar tu eşti mult prea deşteaptă
ca să mai crezi în poveşti
sau în moş crăciun
nici măcar în lacrimile tale nu mai crezi
le donezi fericită soriceilor
cu dovezi scrise
să nu fii întoarsă la cine mai ştie care ilicit
de dinainte de marea întrebare
..........................................................
să ştii că nu-mi iau cadouri de ziua mea nicodată
oricum aş cheltui inutil pe un ceva la fel de inutil
doar ca să fiu sigur că am bifat-o şi pe asta
în lista cu obligaţii
..........................................................
apoi în inima mea te voi legăna
cum o face vântul de seară
doar doar vei observa luna
altfel decât ca pe un satelit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!