donaţii şi timp

Un nor

privind la zăpadă
cum se face
om şi stă să cadă
grămadă or
donată în patima iernilor (?!), în
cetineşte atât
timp cât se află deasupra
brazilor -
creneluri în ceaţa străpunsă de soare -
priveşte
cum se topeşte,-n urât,
albul zăpezii
timp de-o viaţă în
trecătoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec stelar

ea vine de departe
din zodia fecioarei
unde coaja crăpată a lunii
are gust de marţipan...

când calcă pământul
toamna face donaţii considerabile
noilor născuţi.

... şi e frumoasă!
mult prea frumoasă pentru o femeie
trecută de prima tinereţe
care nu ştie să spele aripile îngerilor
cu detergenţi.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui român către ţară

Mă doare, Românie, măicuţă iubită
Să te ştiu mereu atât de necăjită...
Fiindcă ţie ţi-au distrus viitorul,
Iar mie mi-au amanetat poporul
Şi în loc să facă ceva, să te salveze
Fără să gândească au ales să te doneze.
Noi ani de zile am fost frumoşi minţiţi
Şi printre străini mai apoi izgoniţi...
Împrăştiaţi suntem prin lumea întreagă
Am plecat... deşi ne erai atât de dragă...
Poate nu mai avem grija zilei de mâine
Însă departe de tine e amară fiecare pâine.
Îţi scriu printre lacrimi şi mă doare
Fiindcă am plecat şi eu peste hotare...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vechi de lună nouă

cuvintele
despicate în patru
îi traversează inima,
ca urzeala unei velinţe
scoasă la mezat.

sub toate aspectele ei,
viaţa i-ar încăpea într-o suflare
dar alege să tragă-n piept
norii albi şi pufoşi
unde păsările îşi cuibăresc zborul.

- Doamnelor şi domnilor
să înceapă licitaţia!

fondurile strânse
vor fi donate
celor ce n-au cunoscut,
până acum,
inefabilul!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Black sabbath

bine fac
cei care ne doresc
moartea –
aşa se scrie istoria
tinerilor îmbătrâniţi pre-mah-mur –
un tip foarte heavy (?!)
metal (în topografia acelor
ani: bimetal) decide că gloria
nu ne revine prin ruginire
...
dar nici
cei de acum nu
nu vor strânge în braţele fluşturatice
vreun hoit subţire de animal
cu o chimie aproape
tristă: cu aromă de văduvă
neagră – beată grămadă
or
donată cuiva
de sabbath

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar

la crâşma unui adevăr domnesc

îmi dau pe duşcă zilnic, puşi la zar,

toţi banii inimii de buzunar -

hai, cântă lăutare că plătesc

între solemne staţii de metrou

cobor din mers şi urc la fel pe scară

ciupind de buci a morţii domnişoară

ce-mi trece la dosar un număr nou

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea macilor

Pete de roşu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant şi cu bucurie.
Şoapte de vânt îndeamnă amanţii
cu pasiune şi ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcăraţi stau macii ca soldaţii
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
şi cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somnu-i dulce durerea să îndepărteze.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea macilor

Pete de roşu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant şi cu bucurie.
Şoapte de vânt îndeamnă amanţii
cu pasiune şi ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcăraţi stau macii ca soldaţii
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
şi cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somunu-i dulce durerea să îndepărteze.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sperietoare, desuetă legendă...

... stau înconjurat în lanul de spice
de gloanţele-boabe în vârfuri de bice...
sunt pus ca să sperii furat de recoltă,
dar furtu-i permis şi drept la revoltă
nu are plugarul, ce şira-şi îndoaie,
se arde din zile, se îneacă din ploaie...
... îmi tot irosesc din năvala de vise,
curmate de zis, mitomane promise
şi cad la pământ secerat de prea copt,
nu-s frică la nimeni, am ziua de opt
rezervată în şirul de la săptămână
cu drept la cuvânt, fără dare de mână,
că întreg calendarul e prins în agendă,
nu-i timp de poveşti, totu-i opis, legendă
de basmele şir cu mulţimi de lovele
că legea e-n coduri cum arta manele,
pozând în eroi pozitivi, în a strânge
pe nulii ce pierd, donatorii de sânge,
de lacrimi neşterse, că-s mâini ocupate...
să ţină o lene, ce doarme în palate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul etaj

Ceasul de pe perete a adormit,
Anii tăi nu vreau să-i număr,
Poate că ploaia te-a trezit,
Cu viruşi necunoscuţi...
Din inima ta culeg amintiri,
Să pot să te uit fericit,
Când pozele au doar priviri
Revino iar la început!
Cu dansuri absurde te caut,
În locuri stinghere păşeşti,
Şi pietrele râd azi de mine,
Căci tu nu mai ştii să...
Dăruieşti.
O carte e lumina din suflet,
Coperţile merg la machiaj,
Donează penultimul zâmbet,
Doar unui om ce merge,
La ultimul etaj!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!