donaţii şi viaţă

Poemul terapiei intensive

mă ţine in viaţă
sângele poeziei
fiindcă mă simt gol
dacă nu-l donez cu dăruire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte viaţa

Dacă soarele poate dona cerului
cel mai frumos curcubeu după ploaie,
chiar după o furtună spectaculoasă,
chiar şi viaţa, poate reînvia când eşti bolnav,
ne intimidează puţin gândurile,
ca apoi să putem oferi ceva preţios.
Viaţa ta este ceea ce simţi,
ceea ce alegi, ceea ce trăieşti.
Te iubesc viaţă...

poezie de Eugenia Calancea (3 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donaţie anonimă

Mă poticnesc de cuvinte,
De treptele altarelor,
De voalul de mireasă ce mă va secera,
Când destinul mă strânge
Din ce în ce mai confuz
Sub lespedea sa...

Cu-aceste aripi, ieri mântuitoare
Azi ciuruite straniu de perfuzii,
Îmi voi dona, întregul arsenal galactic
Vieţii – această bancă de reziduri şi iluzii!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc

cu moldova şi tre
sar în jocul ăsta fantastic
discutăm aprins stins
cu vodcă la cap
eu om ea apă
ea trăieşte într-o salcie
trec peste ea degajat
un fel de minge aban
donată
totul stă în puterile mele
să spun ce trebuie să spun
vocea e un orăcăit de uşă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nor

privind la zăpadă
cum se face
om şi stă să cadă
grămadă or
donată în patima iernilor (?!), în
cetineşte atât
timp cât se află deasupra
brazilor -
creneluri în ceaţa străpunsă de soare -
priveşte
cum se topeşte,-n urât,
albul zăpezii
timp de-o viaţă în
trecătoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un trandafir

Mi-am donat trupul pentru progresul ştiinţei.
Cu toate că nu voi fi acolo
pentru a nota descoperirile făcute,
îmi pot imagina pe studenţii
aplecaţi deasupra mea:
"Doamne-Dumnezeule, acesta este un ficat?
Şi cele două conopide tutunii sunt plămânii?"
"Da, domnule, o mostră perfectă care arată
modul în care nu trebuie să trăieşti."
"Dar ce ne puteţi spune despre creier?"
"Din păcate, creierul... mă îndoiesc că acest exemplar
a avut vreodată aşa ceva." Asta-n vreme ce extrage
cu cleştele doar un trandafir.

poezie de Leland Bardwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vechi de lună nouă

cuvintele
despicate în patru
îi traversează inima,
ca urzeala unei velinţe
scoasă la mezat.

sub toate aspectele ei,
viaţa i-ar încăpea într-o suflare
dar alege să tragă-n piept
norii albi şi pufoşi
unde păsările îşi cuibăresc zborul.

- Doamnelor şi domnilor
să înceapă licitaţia!

fondurile strânse
vor fi donate
celor ce n-au cunoscut,
până acum,
inefabilul!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi aşa-mi vine

din când în când să te
donez unui muzeu
de minuni în viaţă
îmi eşti dragă de-mi
vine să te cioplesc în piatră
şi să te acopăr cu cel
mai abject sărut dat de-un păcătos
o să umbli împăturită-n
deznădejde şi minciună
şi aşa-mi vine de multe ori
să te învălui-n mii de straturi
foiţe de ciocolată
şi să mă transform
într-o languroasă langustină
aşezată lângă o lămâie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donaţia

Pornind făr'un cap de aţă
Omul nostru strânse-o viaţă
Tot ce dânsul astăzi are
Case, maşini şi tractoare,
Obiecte de valoare
Şi conturi grase în bănci
Cât să nu trăieşti pe sponci,
Zeci de vieţi de-amu-nainte
Un nabab cu-alte cuvinte.
Chiar dacă e cocoşat
Multe l-au invidiat,
Însă ele uitând toate
C-a irosit sănătate,
Că e c-un picior în groapă,
Cum i-a zis în târg o ţoapă,
Ce l-a dorit de bărbat
Văzându-l aşa bogat.
Numai că, moşneagu' nost
Avu minte, nu fu prost,
Şi toată averea lui

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Aş chema din nou glonţul printre coaste
Inima să-mi cânte plină de mândrie
Că primeşte-arsura veacurilor noastre
Şi-şi donează viaţa ţie, Românie!

Dar ne-nvaţă dorul aspru de sub piept
Că durerea vine, doare şi se stinge
Cu suflarea-i luată de glonţul inert
Căruia nu-i pasă cine şi cât plânge.

Nu ştiu: să mai cred în cuvântul tău
Pe care-l primesc prin cuvântul lor,
Să mă lepăd, oare, de accentul rău
Pus de ei pe crucea sub care eu mor?!

Dacă afli, azi răspuns să-mi trimiţi!
Fii, te rog, silabă fără de cruţare!
Spune-mi adevărul, nu vreau să mă minţi,
Dar să simt căinţa-n dura răsuflare...

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!