Poezii despre dor și porturi
poezii despre dor și porturi.
Durere
Simt doruri viscolindu-mi iubirea
și clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunță sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri sfârtecând dăruirea
și viața aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
și crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu ești departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.
poezie de Nicu Petria (mai 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța celor trei corăbii
Porniră cele trei corăbii...
Spre care țărm le-o duce vântul?...
Ce porturi tainice,
Ascunse cercetătoarelor priviri,
Le vor vedea sosind mânate de dorul tristei pribegiri?...
Ce valuri nemiloase,
Mâine,
Le vor deschide-n drum mormântul?...
Porniră cele trei corăbii, purtând în pântecele lor
Grămezi de aur,
Chihlimbare,
Smaralde verzi
Și-opale blonde,
Iar sus pe bord,
Tristețea-acelor romanțe veșnic vagabonde,
Cântate,
Azi, în drum spre Poluri,
Iar mâine-n drum spre-Ecuator!...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 50 (10 decembrie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc această țară
În tine, Românie,
țară legendară,
Trăiesc cu bucurie,
nu mai plec afară.
Aici câmpia mă hrănește
atunci când sunt flămând.
Izvorul, setea-mi potolește
de soarele arzând.
Când am fost înstrăinat
și dorul tău am dus,
La tine tu m-ai chemat,
eu la inimă te-am pus.
Aici îmi este locul,
în munții tăi de piatră.
Aici îmi port eu portul,
iubesc această vatră.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Lumina vine de sus blândă,
caldă.
Taine învăluie tresăriri în amintiri.
Fluviul...
prin ape și depărtări
ne desparte.
Văd portul tău și vechea barcă
iar...
macaraua din depărtare
pare ruginită.
Faleză,
trotuar,
borduri,
un șanț care se sapă.
Pescărușul țipă.
Fereastra trecutului
sprijină mâna ta ușor
în amintirea trecută.
Mănânci puțin,
ești albă,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (10 martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tassos noaptea 24.07.2019
Se nasc în porturi primele lumini
Și munții-s flăcări vii în depărtare;
A coborât un zeu al liniștii în mare
Și-oftează-a dor pădurile de pini.
În fiecare golf e-o sărbătoare;
Pe maluri valurile-aduc jivini -
Sirene albe ce-amăgesc străini
Prin negurile cu miros de sare.
Un vas stingher străbate calea lunii
Ce se înalță-ntreagă ca un far
Pe continent, iar semnele furtunii
Din glasul spart al vântului dispar.
În mine-aud cum se trezesc străbunii
Greci și pornesc în lungi voiaje iar...
poezie de Cristian Vasiliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel marin
Deasupra turnurilor negre, peste coloane și clădiri,
Planează doruri efemere și Eol plânge-n aiurare...
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrător...
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare și divine...
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolțile sonore și-adorm prin antice ruine.
Pe stânci de marmură spumată, în largul mărei luminat,
Apar castele ca din basme, grădini și pomi cu fructe blonde...
... o barcă goală rătăcește pe-albastrul val imaculat,
ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.
Și totul parcă-n vis trăiește, un vis al unei minți bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple și de nave...
... Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare...
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vorbim românește
Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsați dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.
Când românul se-ndârjește
Din țărână când mi-l scoți,
El îți toarnă românește
Un blestem de șapte coți,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbește lin și blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.
Niciodată altă limbă,
De pre buze românești,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândești.
La mânie, la iubire,
[...] Citește tot
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Hai, ridică fruntea, român inimos
Hai, ridică fruntea, român inimos,
Fiu din Ștefan, Cuza, Mircea domnitor...
Și de ești departe știu că-ți este dor,
Și cinstește-ți țara, fii mărinimos.
Ține steagul țării strâns în mâna ta,
Și în sărbători să-l înalți în lume,
Mândru și de limbă și de sacrul nume,
Și de scurmă dorul, tu nu arăta.
Să nu cazi române în bătăi de vânt,
Să fii dârz și bun, să-ți cinstești poporul,
Și dacă străinul vrea să-ți curme sporul,
Nu te tângui, nu te da înfrânt.
Cântă-ți azi un chin și o bucurie,
Îmbrăcat în portul țării prețios,
Strălucind române, de sus până jos,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fata...
Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi și negre rostogolind inele
Peste rochițe albe, din flori și vișinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Și-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuțe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!
De-aș căuta iar poarta destinului spre stele,
Aș vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!
poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt o mândră româncuță
Sunt o mândră româncuță,
Îmi iubesc portul și graiul,
Am costumul îngrijit,
Din străbuni l-am moștenit.
Zâmbesc când m-alintă mama
Și-mi port cu drag marama;
Talentul mi-e bogăția,
Știu că-mi șade bine ia.
Cântecul și glasul dulce
Le port unde mă voi duce,
De portul meu îmi este drag,
Când m-așteaptă mama-n prag.
De ne-au năvălit dușmani,
Dorind a ne cotropi,
Nu ne-am pierdut speranța,
Glia noi nu ne-am vândut,
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dor și porturi, adresa este: