Poezii despre dor și vioară
poezii despre dor și vioară.
* * *
Cât de frumos
bate inima ta
în tâmpla-mi albită de
de dor nestins,
ca o vioară ale cărei strune
le ating doar eu și pielea tremurândă...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alternativă la dor
O noapte da și-o noapte nu
ghicește-mi dragoste doar tu
O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui
Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea
Și nopți în șir parcă te caut
doar c-o vioară și c-un flaut
Doar c-un pian și-o pianină
muzica sferelor este divină
Și-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arcuș împietrit
Poate mă vezi de piatră
Sclipind sub brațul, daltă
In magmă-ți ondulată..
Contur de a iubi-n tiară.
În fulg, rază și ceară,
Să-mi și sfânt și ocară
In dorul, ce... mă doboară
A arcușului făr' vioară
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primăverii care întârzie
Și iar primăvara-ntârzie
Cu soare și ploi pentru flori
Cu gâze și fluturi că mie,
Dor mi se face din nou de cocori
Uscatele vânturi adie
Când pier în adâncuri comori
Că iar primăvara-ntârzie
Cu soare și ploi pentru flori
Străin într-o lume pustie
Și-n noaptea cu plâns de viori
Din pricini știute doar mie
Mă simt vinovat uneori,
Că iar primăvara-ntârzie...
rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Le port în vioară
Sunt toate-n vioara mea dogită:
Și cântul și chiar moartea pripită.
Arome plouă din frunzele de dud,
Se-ascund în vioară și totuși n-aud.
Stele se-ncheagă în vin acrișor,
Amurgu-i greu ca un cântec de dor.
Tinerețea credeam că-i sac fără fund,
Amintirea-i bătrână-n care m-ascund
Sub vălul anilor trecuți m-alint,
Vioara sună-n nuanță de-argint.
De stinse iluzii ațoase mă tund,
Să pot în căsuță de melc să m-ascund.
poezie de Stelian Platon (12 mai 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de seară cânta o vioară
privește
fluturii care duc iarna pe umeri
și noi
într-un altar de frunze moarte
deschidem porțile cărții
avem ce-avem cu morții
dar nu cu moartea
ne va ține de cald
iar fluturilor le va fi dor
de ghilotină
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul dorului desculț
Pășeam, desculț, prin colb de drum de țară
Și fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.
Eram ușor ca pasărea ce zboară
Și mă simțeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.
Simțeam că pot orice, că pot obține
Un loc al meu în sufletul visat
Și-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.
Le simt și-acum, trecând ușor prin mine,
Desculțul dintr-o margine de sat.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii pierduți
Sculptez gheața
din inima ta
cu flori de iubire
târzie
cad din ochi
cascade de scântei
pe rochia de mătase
cu dor flămând
te-am căutat
în cântecul viorii
pe aripă de vis
care învinge
tu ești un țărm
ce liniștește marea
când valuri de furtună
o risipesc
pașii pierduți
puțin se mai zăresc
la poarta minții.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caporalul Aurel
pe plaiuri oltenești
femei cu carne albă
fiori reci
cu fluvii de senzații
Dunărea...
Morcovi
cartofi
varză
carne
c a r n e
CARNE
C A R N E
zăpezi
suflet destrămat cum nebuloasele cerești
în cetatea apelor iubind amarnic rătăciri
încolăciri de șarpe cu salturi nebunești
un dor cumplit - apoi otrăvuri și iubiri
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare zi mi-e dor de tine
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Și-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranța vremii care vine,
Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Și ascultăm de șoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.
Cu chip senin și inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păși în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dor și vioară, adresa este: