Poezii despre duel și inimă
poezii despre duel și inimă.
Polyhymnia (duelul minții cu inima)
Udate de gând
In furtuni pe tâmple
Fulgerând cordul.
Judecând dur visele...
In morga speranțelor.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda și Violetta Petre
Când păsările-n loc să cânte, țipă,
Din nou iubirea lor ae înfiripă;
Citim pe Facebook poezii la metru,
Când Petre îi dă replica lui Petru!
Ea-l venerează și de doru-i plânge,
Simțind cum focul inima îi strânge;
Lui însă-i crește numai tensiunea,
Extraveralu-i stinge pasiunea!
E trist, că-și bagă nasul curioșii,
Căci ei se tânguie ca albatroșii,
Iubirea lor în versuri, nu-i păcat,
El ar dormi, de n-ar fi însurat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel
Doi luptători se reped și armele lor
Sclipesc și aruncă în aer cu sânge.
Și jocul acesta și fierul sonor
Sunt ca o iubire de tânăr ce plânge.
Spadele-s frânte! Anii de june-au trecut,
Draga mea! Însă dinți și cu unghii de-oțel
Răzbuna-vor și spadă și pumnal prefăcut.
O, inimi mâhnite de-amorul rebel!
În râpa în care sunt râși și pantere
Eroii, luptându-se, s-au rostogolit,
Ca flori pe ciulini pielea stă la vedere.
Acest hău este iadul de cei doi locuit!
Hai, cruntă-Amazoană, să ne dăm de-a dura,
Ca veșnic în suflet să ardă doar ura!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai bun prieten
C de la caine rau
Cainele latra la luna. Aud si n-aud pasi...
Imi iau inima in dinti si salvez un las;
Ii pun un nume in picioare de cocostarc,
in pozitie de drepti;
Ii pun o chitara in maini,
inspiratie si doua tristeti:
una plina de viata, de zgomot de masini
alta surprinsa de camera ascunsa printre asasini.
Bat un record, primesc aplauze si provoc la duel
timpul prezent cu efecte speciale.
Rasturnare de situatie -
trupul meu ranit de sufletul din el.
poezie de Ovidiu Hortopan
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duelul Măștilor
Copacii nu poartă măști,
Ne dăruiesc roada, firești
Florile ne desfată privirea
Nu ne mint, nu vor nemurirea.
Păsările ne cântă în dimineață
Nu ne cer aplauze,
frigul ne dezgheață
Cerul ne trimite lumină
Mângâindu-ne în raza-I divină.
Nu ne cere preț și nici socoteală,
Suntem copii lui, ne este mamă.
Dumnezeu ne iubește și ne iartă,
De suntem vii sau suflet de piatră.
Oamenii din ce os îs construiți
Într-o mie de măști zidiți...
În inimă plânge, cu o mască zâmbește
Îți întinde mâna, cu o mască te urăște.
M-aș face frate cu pădurea
Să fug de masca ca securea.
M-aș face o pasăre fără de ură
[...] Citește tot
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoze
Provoc prezentul la duel;
trecutul mă recuperează din întâmplări cotidiene.
În dezmierdările luminii,
tăvălugul de patimi tranchilizează descompunerea timpului.
Activ, nu doar prin simpla deplasare,
măsor timpul cu bătăile inimii;
cu fiecare dintre ele, tămăduiesc metamorfoza,
mă sincronizez patetic cu orele în zbor,
șoaptele pașilor, încă,
lasă urme auzite în memoria mersului...
Chiar dacă amurgul trage cu ochiul,
în marea liniștită,
gust din libertatea de a fi
fără a respinge experiența furtunii;
numai cine n-a naufragiat niciodată o exclude.
De la viață,
am învățat legea compensației:
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier
O, Doamne, ce-mi pâlpâie toamna în vine,
Iubito, saltă-ți pasul spre-acest timp ideal,
Să pornim, incandescent, între mine și tine,
Cumplit, Al-Nu-Știu-Câtelea Război Mondial!
Să mă bombardezi, îndeajuns, cu săruturi,
Să te-mpușc cu boboci și arome de crin,
Să-mi trimiți deasupra-mi armate de fluturi,
Să ne batem, de-a pururi, în duel cezarin...
Cupidon, zeul tău, cu săgeți mari de pace,
Să-mi freamăte-n sânge hoinar și distrat,
Iar tu, c-un lasou aromat, din frezii buimace,
Ștrangulează-mă, iute, într-un stil consacrat.
Am adăstat prizonier între picioarele tale,
Închinându-mă, ca ostatec, până la cer,
Venerez lupta celor două fronturi carnale
Și caut o cheie întru-al inimii tale mister!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire divină
Trecea un dor pe lângă mine și l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca și oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când mă țineai de mână,
Și mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.
Nu mă înțelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam povești astrale, ce-au fost de nepătruns.
Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera mă chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Și m-ai învăluit cu vorbe... și eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simțeam cum a scăzut.
Așa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste să mor...
Și s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depășita soartă... un alt final mi-a dat.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Moartea și nemoartea
Moartea nu te lovește mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
știați că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poți, în fleșă, în canafas.
Abluțiune, pură dorință de a iubi.
Spune păstorul trăiește cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în liniște totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generații
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, adevăr sublime...
O, adevăr sublime - o, tinichea și paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân
Se vede când femeia golește al ei sân.
Cind poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Tu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre duel și inimă, adresa este: