Poezii despre eclipsă și inimă
poezii despre eclipsă și inimă.
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.
Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sol major
sentimentele vibrau ieșind
din corzile viorii în sol major.
o rupere lentă de bemoli și diezi
înviau inima printre vișinele căzute.
închiderile deveneau învinse și libere.
între pauze, în stânga și în dreapta mea,
trezirea neobișnuită cobora pe răni
într-un torent fluid.
silueta ta verde eclipsa recviemul pentru roșu.
tăcerea respira.
partea tristă a rămas în paltonul negru din vestiar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
În inimă sunt, optimist
În tot ce fac, în ceea ce scriu
Mi-e totuși stilul pesimist
Să mă descurc vezi că nu știu.
Dar apropie-te de soare
Ce este-n eclipsa totală
Să facem din noaptea relativă
O nesfârșită zi de vară.
Voi crede în tot ce e viu
În flori de crin și file de știință
Și rândul acesta ce-ți scriu
Va fi plin de recunoștință.
Mă simt entuziast din fire
Am fost și am să fiu mereu,
Îmi arunc spre tine o privire
Sunt încântat, așa voi fi mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capăt de drum
Ajungem, iubito, la capăt de drum
- L-am mers ostenind împreună -
E ziua-n amiază și n-ar fi acum
Momentul eclipsei de lună.
Am mers zâmbitori, lăcrimând în ascuns,
Fumând amândoi o țigară,
Durerea infamă în noi a pătruns,
Dar asta e ultima oară...
O teamă ingrată că drumul e greu
Te-a prins prea ades de picioare ;
Zâmbirea amară din strigătul meu
Te-a dus înc-o vreme spre soare.
N-ai vrut să mă crezi că sunt duhul cel bun
Din lampa secret-a iubirii ;
Cu inima stinsă mai pot să îți spun
Că plec pe alt drum al 'plinirii.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul nopții
Nu-i noapte tot timpul există și zi,
stele prinse-n colier,
rouă ce-nghite iarba curată,
umbră ce-nșeală căldura în amiază,
crin imperial balsam al inimii.
Nu-i noapte tot timpul există și zi,
Eclipsă de Lună pe cerul senin,
foșnet de lacrimi prinse pe frunze,
săgeată alb-albastră prinsă-n Gemeni.
Nu-i capăt de țară există hotar,
Tradiție din neam în neam,
Suflare de viață pe pământ,
Apostoli ce cântă-n Corul Sfânt,
Tablă de sah în alb și negru.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nova mihi apparuit Beatrix - II
Visând șezui la marginea pădurii
cu inima de-a Ei dorință plină
deși cu spaimă c-ar putea să vină
cătam pe cer, încrezător, augurii.
Deodată luna ochilor fu lipsă:
rotindu-se pe negurile goale
se mistui în roșii rotocoale
ca-ntr-o apocaliptică eclipsă.
Izbindu-se aripi nemăsurate
se-ntinseră pe pasări nevăzute
și se sbătură-n jurul meu ca sute
de duhuri ale serii turburate.
Pădurea auzii cum se frământă
bătută de-o lăuntrică furtună
cum fundurile nepătrunse tună
iar ierburile șueră și cântă.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Călinescu din Universul literar, Anul XLII, No. 51 (19 decembrie 1926)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Literaturii Romane. Editia Princeps in format electronic - CD" de George Călinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Veghe
De obicei dorm
Covrigit pe partea dreaptă
Poate fiindcă m-au apăsat
Vremuri de stânga
Sau pentru a nu auzi
Cum inima
Îmi cronometrează, indiferentă,
Maratonul.
Și de ce-mi veni, oare,
Așa, peste noapte,
Să dorm cu fața-n sus?
Să mă obișnuiesc?
(Pușchea pe limbă
Cât portocalele popii
De pe masa cu pomeni
Deșălată de colaci, candele
Și cruci stilizate
Din smochine)
Și simt cum mă adaptez
În semiîntuneric
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Nu!
Nu poți plimba sentimentele desculțe
prin piața publică sau prin noroi!
Nici nu le poți lăsa să orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
și sângerează!
Dacă privești cu atenție urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea pășește alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristețea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente și-au greșit locul,
așa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeți, neliniști,
pe cer sunt eclipse de iubire...
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre deschise
Daca vei parasi această primăvară si visul rătăcit,
Trezește-mă cu vântul ferestrelor deschise spre apus!
Dă-mi nemurirea lunii și împletește-mă cu-n răsărit,
Ce-ascunde in perdele de uitare, tot ce eu nu ți-am spus!
Pe mări pictate-n ochii tăi am ancorat corăbii între nori,
Însă furtuni le-au risipit la țărm uitat, scăldat de ploi!
Azi, pescăruși te-au sărutat cu vântul care îmi dă fiori,
Doar prin eclipse rătăcite ne mai atingem amândoi!
Ce vina port si cum sa fug? Ce-mi lași în sufletul pierdut?
Mă duci pentr-o secundă într-un abis uitat în flori de val,
Prin stropii ce se sparg la țărm pășesc ca un necunoscut,
Sunt naufragiat și-un orizont mă învelește cu-acest mal!
Un vis a mai rămas acum stingher prin nopți de catifea.
Iubirea mea te-a căutat mereu in frunzele cu ochi căprui!
Doar cântecul de valuri te-adoarme în stele și-n inima mea.
Cocorii care strigă acum în depărtari, te roagă să rămâi!
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre eclipsă și inimă, adresa este: