Poezii despre electricitate și oraș
poezii despre electricitate și oraș.
Noapte
Se-ntind bulevarde-n noapte de vară,
Pe arbori, electrică lumină -
La gară zvâcnește o mașină
Și-n gol, tresar signale de gară.
Pe cer de safir, comori de avari...
Tăcerea în gol vibrează cu zvon,
Orașul, cu-ncetul, pare-un salon,
Acuma, în somn, tresar fete mari.
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note de toamnă
(Toamna-n grădină și-acordă vioara...)
Toamna-n grădină și-acordă vioara,
Strada-i pustie...
Orașul plin de hambare -
De pâinea cea nouă duduie moara.
O frunză s-a lăsat pe-o mână-ntinsă care cere...
Orașul gol...
Cetate depărtată;
Frunzișul smuls...
De firele electrice, paralizată,
Ca un simbol,
O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult.
Și înserează... și e tăcere...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb, 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanfară
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Și tot orașul întrista,
Fanfara militară.
Plîngeam, și rătăceam pe stradă
În noaptea vastă și senină;
Și-atît de goală era strada -
De-amanți grădina era plină.
Orașul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece și pustie!
Și tot orașul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O singură viziune
Nici nu știu cum am ajuns să te privesc
în geamul unui nor cu electrificare
aveam o baltă de ploaie în privirea ta
aveai un bilet în plus să ne iubim în parcare
Îmi era rușine de cimitirul meu
Îți scrijeleai pletele--n drumul spre mare
te ridicam cu tot cu oraș
și ce greu
era să îmi scrijelești la picioare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urban mistuitor
Orașele fumegă
de oameni
Albnegrii
(în aceste
"Orașe interzise"
preazi&preanoapte)
calm sub soare
în istovirea
lascivă de ciment
urcat între bări
apoi de spaimă
se aud bătăile
pulsatile de fumegat
și se văd dârele
de negru de fum
peste pomi&ierburi
codri de Y vegetal
răsunând din aramă
infecția electrică
a haloului vieții
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veac
Umblă mașinile subpământești. În nevăzut peste turnuri
intercontinentale zvonuri electrice.
De pe case antenele pipăie spații
cu alte graiuri și alte vești.
Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi.
În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului.
Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele.
Undeva se trage la sorți cămașa învinsului.
Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul
s-au rătăcit prin baruri cu penele arse.
Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit
pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă.
Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre răsărit
stelele își spun povești prin cetini de brazi
și-n miez de noapte râtul mistreților
deschide izvoarele.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Himeră post-postcomunistă
prin oraș circula o tunsoare electrică
de mână cu sărăcia urca în transport
în comun erau și ei visând baloane
sărăcia tacticoasă scotea o bardă
reteza capete și turna în ele un lichid
lipicios și fumuriu apoi le planta haotic
până la destinație coborau alții
fioroși pe reîntrupările hazardate
plecați pe cărări ce nu se vor mai întâlni
iar în stație plictisită plângea
nimeni nu putea s-o liniștească
ba pentru că n-o vedeau
ba pentru că nu mai erau capete liniștite
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață de artist
Eu te-am inventat
și-acum îți rupi frumusețea ca pe o pâine
în fața tuturor,
eu te-am inventat - și iată-mă agrafă măruntă
în părul tău aducător de toamnă.
Odinioară locuiau în tine iepuri de casă,
închideai ochii și mi se făcea somn.
Astăzi călătoresc în tramvaie
aproape mi-e rușine să scriu poezii
și de mi-aș putea împacheta viața în lăzi
le-aș abandona la marginea orașului
fericit ca un biciclist tânăr.
Și iată ca-n basme îmi bate la ușă cititorul
în stelele contoarului electric
amintindu-mi că trăiesc,
tu nu vii
și parcă zâmbetul prostesc din oglindă
îmi strigă-n locul tău:
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu din Fluierături în biserică (1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele eu ca o roată
după ce a mușcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinți întuneric
și ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
țopăind nevrotic
moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca ușor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraș
și a murit
după ce a fost mușcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinți
la școala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpul electrostatic iarba electrică ajungea la genunchi
eu îți decojeam portocale nucleare mai strălucitoare
ca apusul,
tu râdeai din clopoței de sticlă de bohemia
și-o pasăre mare cu totul
digitală ne ținea umbră.
au trecut ani. a nins cu megabiți pe secundă & vântul
a cântat la pianina mecanică.
samplere de amintiri mixate spațial. mâinile tale cu degetele strânse
de bara unui autobuz efemer. strânse până la înroșire
parcă strivesc o inimă de pasăre vie.
orașul se privește în cer ca un veteran bărbierindu-se
ultima oară.
pe câmpul electrostatic iarba electrică sclipește-n curcubee magnetice.
ne cheamă - să ne ascundem în ea.
e noapte. ne stingem unul altuia veioza, realitățile virtuale
s-au terminat demult de visat.
poezie de Leonard Ancuța (23 ianuarie 2014)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre electricitate și oraș, adresa este: