Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

empatie și inimă

Poezii despre empatie și inimă

poezii despre empatie și inimă.

Oglinda timpului

Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spațiul rămas pe toate marginile
În căușul palmei
La câte trei gânduri îmi puneam o dorință
Iar gestul se propaga magnetic
Abisul zămislea câte trei ecouri
Suflându-le către inima mea
Apoi îmi repeta un dor
Simțeam trăirea decupată empatic
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă
Alergând sinusoidal pe raza tăcerii

poezie de
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Paradox trist

Să-ți spui adânc că-i bine,
că oameni răi, nu sunt..
Și că trăim în țara-n care
călăi nu sunt pe drum.
Să crezi in oameni, că-s calzi și buni ca tine...
Să uiți de suspine
și de frica
ce-ți face sufletul ruine.
Să ai speranță-n ceilalți,
să crezi in ajutor,
să crezi că și alții au suflet empatic, cald și iubitor.
Dar, realitatea-i crudă...
Și-ți sfâșie inima
suflete pierdute,
pe-un drum fără sfârșit,
cu inimă de înger...
Curmate negreșit,
de ~EL~ și voi sistemul,
ăsta...
care nu..

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culorile iubirii

clipe desprinse din zidurile timpului
adună-n poala nopții zâmbete de stele
iubirea ce mă poartă pe-aripa visului
destramă coșmarul gândurilor grele.

fluturi zamisliti ca-ntr-un joc entropic
invadează inima și sufletul flămând
de mângâieri exotice cu scop filantropic
sărută-mă iubite să mă auzi cântând.

mă topesc în consistența unui ecou
urc trepte de lumină către un extaz
cerul mă îndeamnă să am suflu nou
să răzbat prin viață precum un viteaz.

mă simt curcubeul pictat în tablou
empatice culori îmi țin sufletul treaz.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturare de aripi în frig

ascunde-te în singurătatea ninsorii,
povara unei depărtări se împarte la doi,
pe obrajii tăi sunt urmele amândurora,
a trecerii prin închisoarea iernii,

acum oamenii de zăpadă au devenit
mai empatici
decât cei adevărați,
acum,
oamenii își caută inimile înghețate
prin cenușa caselor,

în iarna inchiziției absolute,
lacrimile sunt prohibite,
poți plânge cu ceara fierbinte
a lumânărilor aprinse de Crăciun,
poți plânge trecerea anilor
de fum
pe umărul meu translucid,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tușă fără albastru

Aș putea să scriu despre orice. cum au înflorit zarzării
și cu atâta zarvă, eu pot legăna dragostea, ca pe un copil în scutece,
printre copaci înfloriți,
desigur,
nu se va împotrivi nimeni
doar
lămpașele
ne vor privi, curioase, pe străzi, când te voi găsi, și când te-oi lua de mână-înăuntru.
lalelele sunt locurile pentru atingerea de primăvară.
dragostea miroase a lalele și a mere foarte frumoase și a înghețată proaspătă de vanilie
grădina
e
acolo,
nu tace!
ne vor privi îngeri mărunți, în piciorușele goale,
rochiile subțiri îmi vor îmbrăca o inimă și jumătate,
noi avem încă o inimă, cu ochelari,
și plină de
empatie.
ne este comună bătaia de inimă o vom umple cu sângele florilor

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și parcă-am prevestit momentul, de ieri, cu lipsa mea de chef...

Azi, inima mi-a dat de veste că am supus-o la canoane
Nu am simțit-o cam demult ca și cum nici n-o mai aveam
A stat cuminte, suportând din partea mea atâtea toane
Și cum aveam o ne-mplinire, sau un necaz, în ea dădeam...

Nu că aș fi ales din mine, s-o pedepsesc pe ea din toate,
Ce-alcătuiesc adâncul vieții din trupul meu ce-a mai rămas.
Dar, cine simte-ntâi durerea și lacrimile înnodate,
Dacă nu ea, care aude amărăciunea fără glas?

Mi-a dat vreo două trei cuțite și s-a oprit pentru o clipă,
A vrut să fugă pe trahee, ca să mai poată respira,
Că-n locul unde-și avea cuibul se instalase-un un fel de frică
Și sângele închis de valve, nici nu pleca, nici nu intra...

Am stat de ziduri rezemată, cu ceața grea pe ochi și minte,
Nu mă gândeam decât la Cookie că se va pierde-n cartier.
Și-atunci am înălțat spre cer la Dumnezeu o rugăminte,
Să aibă grijă s-o adopte un om de suflet, dacă pier...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ancuța Morar

Flash memory

într-o pustietate ca în oricare colț de lume
o fetiță stătea pe marginea unei gârle
tristețea i se accentua cu fiecare orăcăit de broască
ce imprima orelor un curs lasciv
o tărăgănare nevrotică
mirosea a mlaștină și a verdeață umedă
iar pe celălalt mal se putea admira fără emoție
risipirea unei turme de oi
ca o halucinație generată de sunetul talăngii
desfigurând calmitatea locului

în același segment temporal
se întâmplau prea multe lucruri
pentru a fi nevoie să fie judecate
sau cel puțin contabilizate
nu mai era necesar să le cunoști
intuind doar că ele oricum se petrec
indiferent de felul în care îți miști buzele
dacă te uiți prea concentrat în soare
sau de altă opțiune interesantă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Dumnezeu îi place-o poveste frumoasă

N-a mai rămas nimic frumos pentru mine
Dincolo de ușa de la intrarea închisorii mele.
Nu era o șandrama izolată fonic în care aș fi putut să țip,
Nici un paradis sigur în care să fi putut proteja pe alții,
Pe cei care, simțind, erau vulnerabili la marea mea durere
Sau aveau o oarecare empatie pentru aparenta mea suferință.
Am avut nevoie de o Dragoste fără obligații contractuale.

Am avut nevoie de o dublă eclipsă, de lună și de soare,
De un potop care să-mi acopere și încețoșeze ochii miopi...
Ca să nu mai pot vedea ceea ce odată vedeam drept poezie.
Trăiești îndeajuns de mult și ajungi o boală a inimii.
Nu, n-am dorit să ajung acest bătrân fără dinți în gură,
Pe care cancerul l-a masacrat, apoi devorat pe de-a-întregul,
Până la ultima evidență rămasă, urma degetelor mele
Pe o cinzeacă goală și pe trăgaciul rece-al unei arme.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre empatie și inimă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook