empatie şi timp

Oglinda timpului

Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spaţiul rămas pe toate marginile
În căuşul palmei
La câte trei gânduri îmi puneam o dorinţă
Iar gestul se propaga magnetic
Abisul zămislea câte trei ecouri
Suflându-le către inima mea
Apoi îmi repeta un dor
Simţeam trăirea decupată empatic
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă
Alergând sinusoidal pe raza tăcerii

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii îşi iau chipuri de sfere

Acum, oamenii îşi iau chipuri de sfere
Şi se rotesc pe orbite de zor,
Într-un univers incert, de falsă plăcere,
Pierzându-şi substanţa matricei lor.

Din fire reci, străine, îşi ţes conexiuni,
În locul splendidelor jocuri şi reuniuni,
Ce animau odată a noastră tinereţe,
Acum vezi pe-a lor feţe, aer de tristeţe

Pe unii dorinţe compulsive-i exultă,
Vor să aibă indestulare cât mai multă,
Nu au limite, si aduna să fie,
Crezând c-a lor viaţă ţine-o veşnicie.

Oamenii se tot cufundă în lumi virtuale,
Nu mai cunosc savoarea trăirilor reale,
Nu mai cultivă simţirea întru fiinţă,
Lipseşte empatia din a lor voinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (9 mai 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu mă puteam opri să-mi trag sufletul

Cum nu mă puteam opri să-mi trag sufletul,
Moartea, într-o noapte,
A oprit caleaşca şi mi-a cerut s-o-însoţesc
În Eternitate.

Am călătorit la pas – nu se grăbea de loc,
Iar eu am renunţat, din empatie,
La munca mea şi la răgazul zilnic,
Spre-a fi-n acord cu-a ei curtoazie.

Am trecut de şcoală, unde, în aprigi,
Competiţii se-încordau copii;
Am trecut de lanurile-aurii,
Am trecut de-apusul soarelui.

Sau, mai degrabă, ea ne-a trecut pe noi;
Cu roua, am început să simt un fel de frig în oase,
Rochia mea era mult prea subţire,
Acoperământ, doar şalul de mătase.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinicie cu fluturi de lumină

Luna a secerat ogorul de zăpadă.

Fără putinţă de învins,
doar în acolada sufeltului,
o inefabilă iarnă
în care amintirile,
cu sublimul lor imaculat,
suferă de insolaţie.

Cu buzele fierbinţi
întinse după fluturii plăpânzi
– care ne aduceau din ce în ce mai aproape –
în cuvinte puţine
şi foame infinită
în respiraţia sângelui,
am învăţat să fim.

Frenezie cu mistuire empatică!
Fără obligaţii contractuale,
dar...

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile iubirii

clipe desprinse din zidurile timpului
adună-n poala nopţii zâmbete de stele
iubirea ce mă poartă pe-aripa visului
destramă coşmarul gândurilor grele.

fluturi zamisliti ca-ntr-un joc entropic
invadează inima şi sufletul flămând
de mângâieri exotice cu scop filantropic
sărută-mă iubite să mă auzi cântând.

mă topesc în consistenţa unui ecou
urc trepte de lumină către un extaz
cerul mă îndeamnă să am suflu nou
să răzbat prin viaţă precum un viteaz.

mă simt curcubeul pictat în tablou
empatice culori îmi ţin sufletul treaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiţi !

Trăiţi cât mai frumos, cât mai curat,
Că de murit, nu e nici o scofală,
Aici eşti om sau nu, eşti onorat,
Ostracizat, cu fală, fără fală...

Trăiţi în aşa fel încât oricine
Să aibă-n voi doar un frumos exemplu,
Nu ţine de ceilalţi, de tine ţine!
De nu eşti drept, degeaba mergi la templu...

Trăiţi cu dragoste de oameni, empatie,
Fiţi săritori, politicoşi, galanţi,
Nu vă lăsaţi cuprinşi de apatie,
Şi nu vă număraţi printre perdanţi!

Trăiţi cu fapte care dovedesc credinţă
( Credinţa fără fapte este moartă )
Nu vă lăsaţi cuprinşi de neputinţă!
Sunt prea mulţi care lanţuri grele poartă...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturare de aripi în frig

ascunde-te în singurătatea ninsorii,
povara unei depărtări se împarte la doi,
pe obrajii tăi sunt urmele amândurora,
a trecerii prin închisoarea iernii,

acum oamenii de zăpadă au devenit
mai empatici
decât cei adevăraţi,
acum,
oamenii îşi caută inimile îngheţate
prin cenuşa caselor,

în iarna inchiziţiei absolute,
lacrimile sunt prohibite,
poţi plânge cu ceara fierbinte
a lumânărilor aprinse de Crăciun,
poţi plânge trecerea anilor
de fum
pe umărul meu translucid,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi

A fi nu e totuna cu a exista.
A fi este mai mult decât a exista.
A fi este ceva desăvârşit.
A fi e faptul împlinit.
A fi este dorinţa realizată.
A fi este natura întrupată.
A fi e scorul minţii.
A fi e rodul muncii.
A fi e tot ce noi simţim.
A fi e tot ce construim.
A fi e viaţa oglindită.
A fi e timpul convertit în faptă.
A fi e absolutul.
Dincolo de a fi e nimic,
E vidul.

A fi om este mai mult decât
A fiinţa ca om.
A fi om înseamnă empatie şi dăruire.
A fi om înseamnă iubire.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

To let myself go

un oraş corupt de-atâta falsă strălucire un dj care mixează stările noastre / obsesiile
tulburările noastre obsesiv-compulsive / mecanic, fluid, computerele ne înregistrează gândurile / au murit oameni / a scris da, au murit atât de mulţi oameni din disperare
lanţurile care ne ţin legaţi au ruginit mă mişc înspre ieşirile teleghidate care ne sortează în buni şi răi trăieşte azi şi mâine vom mai vedea ce putem face / a scris computerul

ca si cum ar fi fost o fiinţă empatică / petrecem în cluburile de noapte până dimineaţa în timp ce afară se trage cu arme/ aceasta este infrastructura dar şi dinăuntru ne pândesc pericolele

un gând nu ne dă pace / cât de multe va trebui să jertfim pentru sănătatea noastră mintală mă desprind de fire şi păşesc pe betonul umed / în zori ceva imperceptibil îmi atenuează teama / teama că azi soarele ne va găsi întinşi morţi pe asfalt şi nimeni nu va mai fi care să ne facă contururile cu cretă albă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etaloane

îmi măsor înălţimea cu tristeţea
la fel
încap în aceleaşi haine
garderoba gri-şobolan mă dezarmează
telefonul fără fir al cazurilor de boală sună continuu
nu mai ies din mine
mă însingurez voit
închid toate partidele prin care m-am plimbat ca prin nişte ţări străine
cărora nu le cunosc limba şi nici obiceiurile
candidez la celulele mele pentru un loc însorit în care să observ cum se deschid magnolii
şi cum o pasăre căreia îi arde de glumă îmi trasează o aură deasupra capului
apoi bucata aceea de cer cade pe mine
mă umplu de albastru aşa cum mă umple sufletul tău dimineaţa când mă ademeneşti la o cafea cu vorbe bune şi aromă dulceagă

îmi măsor simţămintele faţă de cercul vicios cu un metru de tâmplărie amintire de la bunicul
în încercarea haioasă de a ţine la distanţă străinul pe care abia îl oberv cu dioptriile adăugate de milioanele de pixeli la pas prin faţă zilnic
nu mă mai tem de piticii pe creier ai nimănui îmi spun
şi-mi dezinfectez amintirile cu o substanţă înţepătoare

îmi măsor empatia cu dorul imobilizat la pat

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!