Poezii despre familie și moarte
poezii despre familie și moarte.

* * *
fricile stau ca niște mici noduli sub piele
fricile n-au case n-au familii
nici prieteni adevărați
pentru ca nici ele nu sunt adevărate
de asta nici nu le vezi la lumină
de asta nici nu sparg pielea
ca să iasă și ele odată
acolo unde stau au bordeie
și se hrănesc cu morțile noastre antetrăite
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cei singuri
eu nu
am murit
tu nu
ai murit
el ea nu
sunt dintre ai noștri
moartea
rămâne-n familia foarte restrânsă
viața
fie a străinilor singuratici: eu
tu
el
ea
nu
am murit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători
Când ești singur,
dac-o fi să mori,
sigur o să fie
în zi de sărbători.
Toți ce-ți fac timpul
să treacă mai ușor,
atunci, au alte treburi,
petrec la familiile lor.
Vrei să-ți continui viața,
nici gând n-ai ca să mori,
nu sta singur acasă
în zilele de sărbători!
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Familia "P"
Mintea bărbatului - fecioară,
Mintea femeii - copt bărbat;
Una-i ca perna de ușoară,
Cealaltă, grea precum un pat.
Perna femeilor - o piatră,
Patul bărbaților - un sân;
Iubirea trece, moartea latră,
Perna și patul, soți rămân.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sculptorul
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Testament
De-oi muri, mormânt săpați-mi
Sus pe o colină
Unde-i stepa nesfârșită,
Scumpa Ucraină.
Pe câmpiile întinse
Niprul între dealuri
Să se vadă, să se-audă
Vuietul de valuri...
Și atunci, când o să piară
Dușmanii din țară,
M-oi trezi și voi ieși eu
Din mormânt afară.
M-oi urca eu până-n ceruri,
Unde Domnul șede,
M-oi ruga... Da' pân-atuncea
În Domnul n-oi crede.
Îngropați-mă, sculați-vă,
Jugul nimiciți-l
Și cu-al dușmanilor sânge
Sloboda stropiți-o.
[...] Citește tot
poezie clasică de Taras Șevcenko (25 decembrie 1845), traducere de Iurie Barjanschi
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trebuie să te resemnezi
Toți cei care nu-s lunatici, sunt de acord cu anumite lucruri:
Că-i mai bine să fii viu decât mort,
e mai bine să fii bine hrănit decât flămând,
e mai bine să fii liber decât rob.
Mulți oameni doresc aceste lucruri doar pentru ei și prietenii lor;
ei sunt chiar de acord cu ideea că inamicii lor trebuie să sufere.
Acești oameni pot să nu aibă organ pentru știință:
Omenirea a devenit într-atât de mult o mare familie,
încât nu ne putem asigura propria prosperitate
fără a asigura și prosperitatea tuturor celorlalți.
Dacă vrei să fii fericit,
trebuie să te resemnezi să-i vezi și pe alții fericiți.
poezie celebră de Bertrand Russell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Făgadă pentru viitor...
Nu plângeți copii,
Viitoru-i în stele,
Visători sunt cei vii,
Nemurirea-i în ele.
Astăzi, plâng morții cruzi
Și familii se rup,
Doar un scâncet auzi
Peste fiece trup.
Nu mai este tăgadă acum,
Faceți tot ce puteți,
Timpul urlă-n postum
Peste trupuri și vieți.
"Adevăr și dreptate" spun toți,
Doar minciună-i în șoapte
Și ne-arată pe hoți,
Ce se pierd iar în noapte.
Bunătatea-i pierdută,
Regăsește-o de vrei
Să trăiești ani o sută
Printre semenii mei.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni necăjiți
E dimineață iar,
Dar nu văd nici un soare
Căci plouă cu mărgăritar
Și fiecare strop mă doare.
În jurul meu la orice pas
Văd numai oameni necăjiți,
Și au pe față doar necaz
Sunt supărați și obosiți.
Viața toată alergăm,
S-avem bani s-avem comori,
Între noi tot ne săpăm
Omule tu uiți că mori?
Viața-i rea tu fă-o bună,
Nu cu bani ci cu iubire,
Ia-ți familia de mână
Dă-le zâmbet fericire.
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Micul monstru
o femeie aleargă -
nu ajunge nu
atinge tramvaiul
pe împrejur
care oprește la stația... următor
și naște copilul grăsuț între șine - un un
gur moare trăiește în ro
mânia cu un
ele controloare din care... cul
carea în pat sau decor
face casă bună cu... aaasia (?!) și
naște și naște sus
pine probabile - viața e bună de cur ca și cum
ar fi cura
aajoasă - o femeie întreagă
în familie a
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre familie și moarte, adresa este:
