Poezii despre feline și femei
poezii despre feline și femei.
* * *
probabil
în carnea violoncelului
se ascund spații fragile de teamă,
dar ce muzicâ își arcuiește coapsa,
se întinde felin
printre firesc și adânc.
nocturnă în alb,
trupul lui o primește,
a lene cu lapte miroase pielea ei.
prin cămările sunetului,
această femeie,
undă de lună,
ninge
pentru acest bărbat
liniște.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felina
Prin jungle, prin păduri, prin munți
Ochii tăi strălucesc, reci de gheață
Azi suntem față în față:
Tu exiști să ne-nspaimanti,
Te uiți curiosă, ne sperii
Dar ne încânți, felină
Că ești, tu nu ai nici o vină.
Ești o panteră, tigru sau jaguar?
Vrei să ne ucizi, dar ai o frumusețe
Ca femeia, divină, care ne inspiră frică.
Ne atragi. Mărești în noi o spaimă,
Exiști ca să inspiri pericol
Prin munți, pe dealuri sau coline...
Ești antipodul creației:
Iubim numai cuprinși
De forța care ne ucide.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii s-au ivit, ceața se ridică (Lorelei în oglindă)
Tribute to Heinrich Heine
Pe câmpia verde, de lucernă plină,
Era o prințesă, ca dama de pică
Mergând cu tact, precum o felină,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Și cătând pe râu, spre iubirea sa,
Se-aruncă-n vâltoare, ea nu ezită
Departe pe deal, chipul lui se-afla
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Din apele tulburi, ea tot privește,
Înoata-n continuu, fără pic de frică,
De mai aproape, el parcă o țintește,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Într-un final tragic, curentul răului,
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (26 iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmecul ciudat al verii trecute
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Și eu adormeam ca într-un hamac, și îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfășura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin și a scorțișoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Și ne așezam în iarbă. Îmi ținea capul în poală
Și îmi cânta un refren pe care îl știu din copilărie.
Avea o blândețe nesfârșită, îmi atingea pleoapele,
Mă mușca de colțul urechii. Îi simțeam picioarele,
Îi simțeam pubisul; auzeam sângele
Cum șuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt și azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna și aveam senzația că mă nasc din nou,
Că aș putea să încep o viață nouă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinci strofe
Treceau pe drum femei cu chipul alb,
Era un șir de dame și copile;
Treceau în bustiere și cu plânsul alb-
Acelea erau femeile fertile.
Priveau șiret pe unde trec alene,
Mergeau în șoaptă ca umbrele când mor
Precum niște feline mânate rău de lene
Sau berzile grațioase conduse-n zborul lor.
Dar printre nimfele gingașe și păgâne
Am oservat și biata mea copilă
Mult prea frumoasă și pură-ntre bătrâne,
Prea suferindă și tristă ca să vină.
Cu părul lung și des și drept privea
Cu ochii roșii, goi... o lacrimă amară,
Și lacrimi triste de pe obraz, ea le-nghițea
Visând un soare de speranță c-o să apară.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia ideală
Gene lungi, obraji de lapte,
Gura mică ca o fragă;
La ureche-ți murmur șoapte,
Ca să știi cât mi-ești de dragă.
Părul moale, ochi șăgalnici,
Ce-și arată strălucirea,
Sânii liberi și zburdalnici,
Îmi încântă mult privirea.
Mâna mică, delicată,
Trupul suplu, de felină,
Ești distinsă, rafinată,
Și-ai o voce cristalină.
Coapsa fermă, cusur n-are,
Mersul tău mă ispitește,
Iar în urmă lași o boare
De parfum ce m-amețește.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac - mac
In tramvaiul care duce
Din Lipscani in Ghica Tei
Plin cu lume anonima
De barbati si de femei,
La o statie din centru
Sau de prin imprejurimi,
S-a urcat o cuconita
Cu superbe rotunjimi,
Trup felin, plin de ispite
Dar, rotund si voinicel
Parca-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel,
Dupa ea, se urc-un tinar -
Tip de donjuan sadea -
Care nu stiu din ce pricini
Se cam indesa in ea
Doamna foarte indignata
L-a privit cu mult temei
Insa tot mai mult magarul
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu (1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin booking, dumnezeu
ia urma femeii ce se strecoară,
felină, pe străzile pavate cu lumină
spre un univers de sex preafrumos
ia urma femeii-republică
da
veneția a fost o mare putere maritimă
o leoaică cu ghearele ascuțite cândva
pe dale de marmoră
și
nimeni nu pricepe acum noua putere turistică
noile sentimente pliate
-n pliantele viu contemplate
(?!) ah, ia
urma creației sale, prin booking, un dumnezeu
ars de soare în tricou marinar
scufundând o gondolă ca nouă
cale de imersie-n picătura de rouă
din colțul ochiului trimbulind
ah, lovind
fundul bărcii ușor cu călcâiul
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din mine
Pe sub pielea-mi de copilă, țin ascunsă o femeie,
Cu privirea de felină și cu-n ruj ciudat pe buze.
Pregătită să atace viața când va fii nedreaptă,
Să ucidă și să moară, să renască-n a mea șoaptă.
E atât de rafinată că aproape nu exista,
Uneori îi sunt nedreaptă, și devine atât de tristă.
O lipsesc de mângâiere, de amor, și ochii căprui,
Și o-ngheț cumva în mine pentru moartea nu știu cui.
E un vis erotic parcă când în mine se arată,
Nu mai știu de sunt copilă, de-s soție sau amantă.
Mă tot ceartă ca o mamă, dar mă-ndeamnă la păcat,
E un demon într-o rană, ori sunt eu cu-adevarat?
Mă ucid în orice clipă, dar revin cu ea la viață,
O tot țin înlănțuită și lipsită de speranță.
Prea puternică-i femeia ce o țin ascunsă-n mine,
Totodată prea firavă, să o las liberă-n lume!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiască poezia și marii visători!
Al dracului am fost, cu patimă în toate
-viața mea a curs întâmplătoare-
atâtea drumuri am avut în față
dar am ales mereu câte-o cărare
n-am ascultat de nimeni niciodată
n-am calculat nimic-și nu e bine-
ce pacoste de om voi fi fiind? și încă
nu-mi vine în pământ să intru de rușine
am buimăcit cuvintele, de-a hoarța
le văd cum singure își taie
o cale-parcă sunt bețivi întârziați
ce-și vor lua femeia la bătaie
iubirea am pierdut-o, azi câte-o străină
îmi pare mai frumoasă decât un câmp cu flori-
și nu sunt fericit, însă îmi spun în gând:
trăiască poezia și marii visători!
[...] Citește tot
poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre feline și femei, adresa este: