Poezii despre flori și roci
poezii despre flori și roci.
Iubirea noastră, Fatma, se sufocă
În bănuieli prea multe și prea grave,
Asemeni florilor ce prinse-n rocă
Au flori frumoase, rădăcini bolnave.
catren de Perpessicius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul, floare rară (acrostih)
Mijit ca sâmburele-n rocă,
Izbuc, al verbului tribun,
Hotar cuvintelor, epocă,
Amnar, iubirilor stăpân,
Ivit spre pildă, temelie
Eternă harului străbun,
Monumental, ca o solie
Intrată-n opul ce compun;
Noian de stihuri, când poeții,
Emuli pigmei și vanitoși
Se străduiau să-nvingă sorții
Cântând din lira lor, făloși,
Un bulgăr de cenușă-amară
Lăsau în urma lor, prejos,
Umbriți de geniul, floare rară
Crescut al lumii scump prinos.
E tare limpede fântâna
Adăpătoare în amurg,
Fermecătoare codrul, stâna,
Aduse-n scris de Demiurg;
[...] Citește tot
acrostih de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2000)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panteism
Vom merge spre fierbintea, frenetica viață,
Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt,
Uitat să fie visul și zborul lui înalt,
Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață!
Vom coborî spre calda, impudica Cybelă,
Pe care flori de fildeș ori umed putregai
Își înfrățesc de-a valma teluricul lor trai,
Și-i vom cuprinde coapsa fecundă, de femelă.
Smulgându-ne din cercul puterilor latente,
Vieții universale, adânci, ne vom reda;
Iar nervii noștri, hidră cu mii de guri, vor bea
Interioara-i mare de flăcări violente.
Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți orgie
De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit,
Cutremurând vertebre de silex ori granit,
Va hohoti, imensă, Vitala Histerie...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet biunivoc
În starea-mi tulbure și echivocă,
Te caut în fragmente mici de vis,
Ca să citesc, îndată, ce-ai mai scris,
Pe sânii tăi cu sfârcuri roz de rocă...
Mă ninge lent poema ta barocă,
Ce amiroase-a floare de cais
Și leagă, dulce, Cerul de Abis,
O, Simm, revino-ți, fii biunivocă!
Știi bine, timpul e ireversibil,
Piere-n Neant, ca fumul de țigară,
Ascultă-ți Dumnezeul intangibil,
Pășește pe cărarea-ți cu aură lunară,
Cu flori de scai și duh de imposibil,
Cu ploi de vii regrete și fulgi de primăvară!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne smulgem de la sânul
puternic cioplit în uitarea de ceață
nervii noștri au prins rădăcini
de-a valma peste tot în vertebre
de oțel-inox și roci călduțe cu mii
de guri vor hohoti pe flori de lotus
peste mări interioare adânci redate
ne smulgem și ne aruncăm în hău
unde vom fi prinși de flăcări vii
care ne păcălesc în ritmuri de salsa
visul zboară purtat în pânze negre
ținem în gură sânul de greu bazalt
spălat în lacrimi surprinse pe buze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am luat...
Am luat din munții României,
Rezistența rocii dure,
Cântând Oda Bucuriei,
Am găsit esența vieții pure.
Mi-am încărcat sufletul cu flori,
Care au cea mai aleasă gingășie,
Acumulând înaltele-i splendori
Ce emană în juru-mi bucurie.
Ce știi de cântecul de ape?
De simfonia linului izvor,
Pe care o asculți când ești aproape,
Aducându-ți liniște în grai odihnitor.
Acesta e cerul fără nori,
Albastru ca marea liniștită,
Acesta e câmpul plin de flori,
Ca rochia ta ființă iubită.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva...
Erai cândva din sufletu-mi bucată
Pe brațe fericirea ne purta
Dar nu știu cum, din mine-ai fost furată...
Și-am să-mpietresc fără caldura ta.
Un cântec fredonat pe două voci,
Doi fluturi ce dansau pe-aceeași floare,
O inimă ce palpita-ntre roci
Și lutului i-mprumuta culoare.
Lujer și floare înnobilând grădina,
Parfumul florilor dansând în vânt,
Sărutul ce îl așeza lumina
Pe pleoapa cerului, ca legânânt.
Eram cândva, noi doi, o poezie:
Eu verbul ce te conjuga tăcut,
Tu rima ce cânta atât de vie
În versul ce ne-mperechea-n sărut.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cred...
Nu-s un agent federal din dosarele x,
Nu-mi rezem nici rațiunea pe un crucifix,
Cred în ce vreau, în ce simt că există,
Sunt o fire morala nici chiar ateistă...
Universul e arta din care consist,
Infinitul mă face să fiu realist,
Mă cuprind elemente geometrice-n miez,
Transformate în gânduri, în iubire, în crez...
Să citești printre rânduri nu nebun să mă faci,
Suntem lumi paralele, suntem roci și copaci,
Suntem ceea ce facem, unii marionete
Și convingete-n viața pe alte planete...
Caută și vei afla nu-s simple cuvinte,
Umblă în adâncul tău de luare aminte,
Dă frâu liber vigoarei și sparge pereții,
Cu toții creștem în noi o floare a vieții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă
Și dacă șoapte bat ades în unde,
Și dacă umbra lunii le ascunde,
Și dacă-n piatră susură izvorul,
E ca din nou să ne aline dorul.
Și dacă bate-un vânt fugar în ramuri,
Și dacă bat stropi grei în sfinte geamuri,
Și dacă-n piatră tremură o undă,
E ca fiorul vechi să îl ascundă.
Și dacă-n vânt se zbate-o albă floare,
Și dacă al său ram încă nu moare,
Și dacă-n gându-ți tremură iubirea,
E ca să îți trezească amintirea.
Și dacă șoapte bat ades în undă,
Oglinda lunii tainic s-o ascundă,
Și dacă apa se zbate printre roci,
E ca la sânul meu iar să te întorci.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna pe Dâmbovița - pastel bucureștean
Fulgii se cern din caere albe ca de lână,
Peste orașul gri, îmbâcsit și-nghețat,
De la un taxi se-aud claxoane și-o frână,
Pe bulevardul murdar, lung și paralizat.
Într-un rond garnisit cu flori și cu roci,
Prin fulgii de nea ce cad lin, răsfirați,
Un polițist dirijează, fluierând din bojoci,
Un Jeep, un tractor și doi câini remorcați.
Prin frig, la Romană, într-o parcare,
O vânzătoare mușată, cum place la tăți,
Strigă reduceri la semințe de floare,
Cu zâmbetul larg și mult ruj pe mustăți.
La Colțea, la turlă, prin crucea de fier,
Vântul cu fulgi a-nceput deja să adie,
În strană, atârnând pe-un calorifer,
Un motan doarme, visând o scrumbie.
[...] Citește tot
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre flori și roci, adresa este: