flori de gheaţă şi iarnă

Flori de gheaţă

Floarea nu înseamnă speranţa propriu-zisă,
Este ceea ce se numeşte prefaţa speranţei.
Iar dacă iarna împuţinează florile,
Îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheaţă.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind dezgheţat

Lerui-ler floare de gheaţă

lerui-ler floare din vis

poate iarna mă dezvaţă

într-o floare m-a închis

Lerui-ler floare din vis

lerui-ler boboc de stea

cine oare te-a trimis

să răsai pe fruntea mea

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cum pot evada din iarnă
fulgii păsărilor oarbe?!

ceai din florile de gheaţă
pe-ndelete cine soarbe?!

vârful cărei piramide
taie cerul în felii?!

străzile au case-'nalte.
oamenii au temelii...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimez că exist

Mă biciuie floarea de gheaţă,
Duşmană loveşte-n obraz,
Obidă-mi aruncă în faţă,
Dar eu nu mă plec de grumaz.

Furiilor iernii livide
Ce-şi târâie brâu-n noroi,
Opun cetele crisalide
De fluturi ce pleacă din noi.

E iarnă ca-n filmele mute,
Şi, iată, uimită asist
Zăpezi fără noimă cernute,
Sub care mimez că exist.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu granule de frig pe aripa timpului înrourat de priviri

Pe fiecare
palmă a timpului
plouă
cu granule de frig
căci iarna aceasta
şi-a intrat în drepturi

e alb pământul
în culoarea aceasta a iernii
cu o mantie subţire
acoperit
şi zâmbetul soarelui aproape
lipsit de putere

ne-a înflorit
iarna sub picioare
cu flori de gheaţă
şi flori de omăt
într-o peliculă subţire de frig
pe fiecare înfăşurându-ne

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător popas

Încerc să dezleg în taină
din goana ameţitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînţelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereţii
un trecător popas
în zorii dimineţii,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheaţă
între pământ şi infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara sufletelor noastre

Vino,
Cuprinde-mi inima
cu braţele iubirii;
Nu-mi spune:
este toamnă
în suflete.
Ştiu...
E vremea asfinţitului
când iubirile se sting
ca nişte stele căzătoare.
Dar te rog,
lasă-mi clipa aceasta.
Pentru mine
va fi
o eternitate.
Vino,
Nu privi spre iarnă...
Hai să topim
florile de gheaţă
de la fereastra

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (18 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ascuns

Azi am ascuns iubirea
Printre crengile ninse
Şi mi-am lăsat sufletul
Rătăcind pe pământul
Îmbrăcat în mantia
Strălucitoare a iernii...
Din văzduh norii îşi cern
Steluţe siderale şi
Flori de gheaţă peste
Inima caldă şi tristă
Ce azi învaţă să fie senină
Rece şi neînvinsă...

poezie de Loreta Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un orologiu

Înveşmântat în flori de gheaţă
treceam prin ierni, treceam prin veri,
te-am aşteptat întreaga viaţă
ca să apari de nicăieri

un orologiu grav, de apă,
bătea exact, dar nu-l credeam,
avea o pasăre drept pleoapă,
ploua cumplit, stăteam la geam

doar mâinile împreunate
s-au sărutat până-au murit
acum ştiu c-aveai dreptate
noi doi veneam din infinit.

poezie de Mihai Duţescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul iernii

Cât de alb este întinsul şi copacii cât alb poartă!
Printre ramurile goale flori de gheaţă se arată
Şi în liniştea deplină, sub privirea mea mirată,
Văd că iarna-i veşnicie şi că totul este artă.

Mă afund, intru năvalnic prin zăpada argintată.
Toată zarea-i veselie, chipul zâmbetul îmi poartă,
Soarele, de sus, şăgalnic, raze mii ar vrea să-mpartă
Şi natura, dintr-o dată, doar de alb e-nconjurată.

Ce e mai frumos ca iarna, când laşi grijile deoparte,
Când laşi albul să te prindă şi un chiot să îţi scape?
În al iernii, fulg-cetate, lacrimi, doruri sunt departe....

Ce e mai frumos ca iarna, când simţi cerul mai aproape,
Când uiţi vorbele mărunte şi iubirile deşarte
Şi simţi fulg uşor pe buze ori sărutul său pe pleoape?

sonet de Vera Craciun din Aproape de cer (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Vera Craciun
Comentează! | Votează! | Copiază!