Poezii despre frumusețe și mersul pe jos
poezii despre frumusețe și mersul pe jos.
Vis de azur
Nici eu nu cred ce se întâmplă,
Timid duc palmele la tâmplă,
Parcă e vis... un vis frumos,
Plutesc un pic... dar merg pe jos.
Mă trage versul după el,
În lumea lui mă simt altfel,
Când plec din ea îmi dă cadou
Raze de stele în stilou.
Eu doar le desenez pe-o coală,
Să-ți umplu inima de-i goală,
Cad picuri calzi în ritm de vers
În urma mea... pe unde-am mers.
Mi-s pașii dulce poezie,
Iubita mea, eu ți-o scriu ție,
Miroase-a dragoste în jur
Și a culoare de azur...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (1 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iubit de tânăr
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb,
Aiuram pe stradă și visam frumos:
Că te țin de mâna și mergem pe jos.
Că foșnește frunza când îți pun în păr
Flori de iasomie, ramură de măr,
Chiar și ploaia dulce presărată rece
Cu o fericire grea vrea să mă-nece.
Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus,
Nici nu mai țin minte dacă ți-oi fi spus,
Și când ți-am prins sânul m-am înfiorat,
Era mic și dulce și m-a îmbătat.
Altădată, Tina, te-am văzut pe stradă,
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb.
poezie de Ioan Lilă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merge pe jos
până-n centrul orașului
să ducă parfumul ei
care te amețește care
te vrăjești și-ți ia
mințile înfierbântate
de gânduri și pofte ascunse
în adâncul ființei
merge cu piciorul ei frumos
lângă piciorul ei și mai frumos
tocurile înalte o fac și mai înaltă
atrăgătoare cât să cazi în ispită
de câte ori o vezi
sau te gândești că ar merge
alături de tine până
la capătul lumii
puțin mai departe de centrul orașului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subterană
Povestea mea nu este la vedere,
cu ochii mari, mustoși de rost,
o prinzi din cântul mâinii, în tăcere,
din tot ce este mugur, din ce-a fost.
Povestea mea cea vie e în poezie,
ea o cuprinde între aripi mătăsos,
de vrei să vezi, aprinde scara vie
ce urcă inima-n hambarul de frumos.
C-am fost sau nu eroii luptători
în lumea-n care adevărul ne dictează
mersul pe jos sau zborul peste mări,
e cert că nașterea cuvântului viază,
că dragostea e sensul pentru căutări.
poezie de Iulia Dragomir (21 octombrie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasmă de picuri de ploaie pe un pământ proaspăt cosit
Atât de frumos
vara
se împletește
cu mersul pe jos pe la umbră
când soarele-ți zâmbește cu căldură
și te
îmbracă într-o haină de raze
iar vântul
îți mângâie fruntea cu aripile lui din zbor
cresc hribele
așa de aromați căpșunii de câmp te-mbie să-i culegi
cireșele
te cheamă aproape pe nume
să le savurezi mireasma atât de gingașă
iar dudele
îți fac cu ochiul din duzii încărcați cu
miresmele lor
ploaia
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buletine de știri și de trotuar
La noi buletinul de știri e alarmă
Și statul degeaba e statul de drept
Salamul și pâinea de mâine-i o armă,
Iar semnul de carte-i săgeata din piept
La noi trotuarul se face parcare,
Să-ncapă mașina la oricine-o vrea,
Căci mersul pe jos e rușine și -i mare
Grădina Ta Doamne cu noi toți în ea
La noi pe ecrane se judecă lumea,
Scandalul din presă e pâine și circ,
Mai mult de trei zile ne ține minunea
Și carul cu proștii e-n pană pe cric.
Prin școlile noastre abundă nimicul,
Iar mărul de aur adus din import,
E mărul din basmul cu Prâslea Voinicul,
Cules fără luptă căci zmeul e mort.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea unui pensionar optimist
"Deși sunt coșcogeamite bărbat,
Înalt, voinic, destul de arătos,
La pensie-am ieșit anticipat
Și, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
Îmi crește tensiunea în artere,
Iar pulsul mi-e la limita de jos,
Să urc pe scări eu nu mai am putere
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
Colesterolu-mi este ridicat
De-o cârjă mă susțin când merg pe jos
Mi-e greu cu diabetul zaharat
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
La ochi am dobândit o cataractă,
Pe toate-n jur le văd acum pe dos,
Iar mușchii feței nu se mai contractă
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
[...] Citește tot
poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropo de noua "Lege a Pensiilor" - Scrisoarea unui pensionar optimist
"Deși sunt coșcogeamite bărbat,
Înalt, voinic, destul de arătos,
La pensie-am ieșit anticipat
Și, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
Îmi crește tensiunea în artere,
Iar pulsul mi-e la limita de jos,
Să urc pe scări eu nu mai am putere
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
Colesterolu-mi este ridicat,
De-o cârjă mă susțin când merg pe jos,
Mi-e greu cu diabetul zaharat
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
La ochi am dobândit o cataractă,
Pe toate-n jur le văd acum pe dos,
Iar mușchii feței nu se mai contractă
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
[...] Citește tot
poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"
E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...
Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă,
La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară
Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumusețe,
Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură
Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte,
Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte...
Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viață de a ta... În brațu-mi vino,
Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și mersul pe jos, adresa este: