Poezii despre frumusețe și modeling
poezii despre frumusețe și modeling.
Blonda excursionistă în dilemă
Holbându-se uimit la ea,
Că-l fascinase s-a convins,
Și-n mreaja ei, prostuț, s-a prins,
Iubirea e o boală grea
Iar diva veselă vedea,
Cum crocodilul s-a "încins",
Privind perplex cu botu-ntins,
Și salivând, căci o poftea...
Gândea frumosul manechin,
Privindu-și sânilor conturul,
-C-o înșfăcase un "rechin"
Ce îi plătise tot sejurul,-:
Să fie oare tot gentil,
Când te dorește-un crocodil?
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opțiune sau destin
Subțirica și înalta
Fost fotomodel odata
Cu forme unduitoare
Frumoasa si zambitoare
Merge-n pas de balerina
Și in sinea ei suspina.
- Cine sa ma vada oare
Pe o strada oarecare
În oras provincial
Totul pare-a fi banal.
Și incearca evadare
Dincolo peste hotare
Aspiră la Hollywood
Sa apara-n filme nud.
Opțiune sau destin?
Fericire sau declin?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manechinele din München
Perfecțiunea este teribilă, ea nu poate avea copii.
Rece ca respirația zăpezii, înmormântează pântecele
Acolo unde ramurile de tisă se zbat asemeni unei hidre,
Arborele vieții și arborele vieții
Eliberându-și sateliții, lună după lună, niciunui rost.
Fluxul sângelui e fluxul iubirii,
Sacrificiul absolut.
Adică: nu există alți idoli în afară de mine,
Eu și cu tine.
Astfel, în frumusețea lor sulfuroasă, cu zâmbetele lor,
Aceste manechine se-înclină-n seara asta
În Munchen, prosecturi între Paris și Roma,
Chele și goale-n blănurile lor,
Acadele oranj pe bețișoare de-argint,
[...] Citește tot
poezie de Sylvia Plath,1932-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marionete țipând
Ochi crispați de frică,
Această frică paralizantă în fața ploii de gloanțe,
Gloanțe ale cruzimii, cruzime care trebuie hrănită
Cu victime,
Aceste inocente victime ale urii,
Această ură îngrozitoare, care este alimentată cu dragoste
Atât de similară cu
Plăcerea care vine prin durere,
Această durere extremă, care dă frumusețe nebuniei,
Această nebunie rotundă ca un roz-roșu rece hidratat,
Un roz-roșu ca o peteșie in edemațierea gigantică Quincke
Însoțită de o respirație rece, zgomotoasă și șuierătoare
Ca și cum ai horcăi în timp ce cânți un cântec,
Un cântec de dragoste pentru un dans al morții,
O moarte dureroasă pentru marionete fierbinți,
Păpuși frumoase devenind manechine reci de ceară,
Manechine disperate, țipând în ploaia lor roșie,
Ploaia de sentimente,
Sentimente roșii colorând momentele lor triste,
Momente reci pentru focuri de iarnă
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre est
aceiași columbi populează piațetele din Milano iar pe trotuare și străduțe trec fericiri cu tocuri subțiri bărbați ce seamănă cu Romeo care se așază tacticos la terase și țin în mâini viețile lor trupeșe
privesc vitrinele cu manechine inexpresive ce etalează luxul
miroase a parfum scump dar cerșetorii cu câini se hrănesc imaginar
nimeni nu are eleganța femeilor estice nici ambiția cu care traversează viața
pe culoare înguste
îmi amintesc de niște amfore goale ce se umplu treptat cu speranțe
așa cum își târăsc ele badantele timpul strangulat
până la terasa din colț unde un chelner român
rasat vorbește în italiană
ferindu-se de conaționalii săi
are o viață normală într-un oraș anormal de frumos
liniștea în Milano e ca un carusel care noaptea se odihnește
oameni pestriți împing cărucioare cu prunci mănâncă la terase și râd zgomotos
în lumea mea ca un vârtej din România liniștea se dă de-a rostogolul
și orice ai îmbrăca ești cea mai frumoasă femeie din cartier
dar orele tale atârnă simple de obrajii lunii
nu stau la balcon ca niște falii cenușii rupte de univers
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegere
e ca și cum am fuma din narghilea
nesfârșit aceeași emoție
și pumnul din stomac
un motor pornit în grabă
eu ucenicul în dreapta
ca și cum aș prelua o nouă slujbă
toate invențiile despre mine
cad rând pe rând
sunt un pod medieval
porțile grele ale castelului se spulberă
prințesa este goală
nepregătită să îmbrace haine potrivite
momentului ei de iubire liberă.
niciodată nu am fost gata
pentru marea întâlnire cu tine
și toate micile întâlniri s-au oprit mereu
doar la climax, cu o foame neîncetată
de a-ți câștiga toată atenția
și totuși, atât de bine te cunoșteam
încât era de la sine înțeles să refuz să mă ai
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Video chat
Eram adolescent precoce, cu urme grave de acnee,
Cu tulburări frecvente-n voce și gândul numai la femeie,
Pe Feisbuc afișam ca poză, un Arnold c-un topor pe umăr,
Și agățam pe înserate femei frumoase fără număr.
Nu le interesa, se pare, că nu scriam deloc corect,
Cât timp aveam exces de fibră și-un tatuaj imens pe piept,
Le ridicam pe Himalaya, le scufundam în Nil apoi,
Aveam trei yachturi în Maldive iar în Monaco Euroi.
După un timp de tatonare, perseverând din fentă-n fentă,
Mi s-a lipit fatal de suflet, o doamnă foarte insistentă,
Ce mă dorea cu disperare și îmi spunea că-s cel mai cel,
Frumoasă, foarte agresivă, cu trup perfect de top model.
Mi-a spus că este singurică, că vrea bărbat adevărat,
Discret viril și disponibil să vină singur pe-nserat.
Nu-i trebuie nici flori, inele, ce sunt în dragoste un lest,
Dar are-o singură dorință, să mă supună la un test
Ce o să țină doar o oră, să se convingă, realmente,
De o să îi rezist cu brio, în nopțile incandescente.
Exact la ziua convenită, m-am prezentat la casa ei,
Cât o Bastilie de mare, având în față niște tei.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A patra elegie
O, arborii vieții, când în iarnă?
Nu suntem una. Nici ca păsările-nștiințați
în drum spre sud. Zăbavnic și-ntrecuți,
așa, deodată, ne-agățăm de vânturi
și cotropim un iaz nepăsător.
Deodată știm și floare și-uscătură.
Și undeva mai umblă lei, și nu știu,
cât sunt măreți, de nici o neputință.
Dar noi, când Una vrem, simțim întreagă
împotrivirea celuilalt. Spre dușmănie
ne este preajma. Oare-ndrăgostiții
n-ajung mereu în margini, unu-n altul,
ei care și-au promis mereu vânat
și patrie și ceruri depărtate?
Pentru desenul unei clipe,-acolo
un fond opus e pregătit, cu trudă,
ca să-l vedem; căci limpede sunt toate
cu noi. Conturul gingaș al simțirii
nu-l știm: doar ce o modelează dinafară.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ștefan Augustin Doinaș și Virgil Nemoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată la cartea "Stanca" în... "Calea Lactee", de Cornelia (Stăncuț) Georgescu
Adolescența-i primăvara vieții,
Când ploi călduțe cad în ropot,
Cu farmec și elanul tinereții,
Vremea "hormonilor" să dea în clocot.
Tinere cochete și gălăgioase
Se-ntrec în modă, care mai de care,
Să fie-n tot provocatoare
Și din frumoase, mai frumoase,
Tot mai preocupate-n vreme
La dedesupturi cât mai fine,
De rujuri, farduri, gene și sprâncene,
Dorind să fie la-nălțime,
De prin licee s-au decis
Spre modeling, la cânt și joc,
Cum fiecare se vrea "miss"
Poate-or găsi har și noroc.
Doar autoarea "Stanca" în... "Calea Lactee"
În modestie, simplitatea-i ne-ntrecută
Și-a pus în gând altă idee:
Vrea reduta cărții cucerită!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și modeling, adresa este: