Poezii despre frumusețe și papagali
poezii despre frumusețe și papagali.
Piele de turmă
Vorbind c-un Panda
ce avea pe umăr
un papagal Ara
m-au-nchis
într-o colivie
asteptând
un tigru siberian
să vie
să-mi pună
pielea sub picioare
spunându-mi o floare...
"Lumea-nchide in colivie
sau ucide...
Unicitatea frumosului"
Si-am jupuit pielea mea de turmă
aruncând-o tigrului...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fat Frumos castrat
Lucrand cu ardoare sa sparga un mit,
sa-i dea alte sensuri, forjand la balada,
se strica zelos ce-am iubit si-am pazit,
sarac si ghebos, Fat Frumos de parada.
Estetii pe-artisti cand ii cheama la ei
le dau indrumare, naturii-mpotriva,
le dau despre Fatul Frumos noi idei,
sa fie-o persoana deplin pozitiva.
Il iau din poveste, il smulg din folclor,
de orice defect si mister il castreaza
si astazi portretul Frumosului lor
inspira manie si sila si groaza.
Ce chip remaiat si ce maini de natang,
vorbeste ce-i spun decisiv papagalii,
nu inima are sub umarul stang,
ci niste insigne si-un pumn de medalii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sulfinică
Un motan, zis Sulfinică,
Cu o blană frumușică
Mai mult albă, puțin gri,
Tare nostim poate fi!
Ziua-ntreagă se răsfață
Și pe toate se cocoață!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână, la picioare...
Toarce lângă dumneaei
Și visează șoricei.
Dimineața, Sulfinică
Mângâiat e pe burtică.
El blănița-șicurățește
Doar cu limba, pisicește.
Ieri băiatul--un regal--
I-a adus un papagal,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza (12 februarie 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi am un dor...
Azi am un dor năpraznic de demult,
Dar nu vreau să mă gândesc că e de temut,
Aș vrea mult să fiu din nou copil
Undeva în timp și spațiu, departe în exil.
Acolo aș vrea să fie primăveri cu cărăbuși
Și să mă joc cu cei mai frumoși peruși,
Iar rândunelele să mă-nveselescă ca să nu fiu tristă
Și e bine să mă simt din nou ca o turistă.
Vreau s-alerg desculță prin iarbă fără sandale,
Să stau apoi pe prispă la taclale,
Să văd în jur natura colorată și o șopârlă
Și să fug în vale să fac baie-n gârlă.
poezie de Eugenia Calancea (9 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu fumez tot Mărășești
nu buzunăriți monumentele nu vă bazați pe
inflația papagalilor pe conformiști pe frâna
măgarului nu refuzați prietenia șoriceilor aciuați
în sediul consiliului de miniștri din Antarcdida
nu
plângeți pentru un pumn de cuie
necesar la coșciugul ambasadorului Curhuie nu
așteptați bunul simț atomic mărinimia și alte
cucuie
chiar dacă suntem contemporani cu sfârșitul
lumii chiar
dacă lumea este și nu e
Nu vă rezemați de Tinerețea mea nu buzunăriți și
ultima statuie
prieteni
sărutați frumos
crucea Libertății acolo jos
gâdilați rădăcina că vine generosul uriașul,
[...] Citește tot
poezie de Dan David (15 iulie 1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sulfinică (lui Nunuș)
Un motan zis Sulfinică,
Cu o blană frumușică,
Mai mult albă, puțin gri,
Tare nostim poate fi!
Ziua-ntreagă se răsfață
Și pe toate se cocoață!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână la picioare...
Toarce lângă dumneaei
Și visează șoricei.
Dimineața, Sulfinică,
Mângâiat e pe burtică.
El blănița-și curățește
Doar cu limba, pisicește...
Ieri, băiatul, un regal!...
I-a adus un papagal,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Sulfinică (15 mai 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmuri pentru nuntile necesare
Capăt al osiei lumii!
Ceas alb, concis al minunii,
Sună-mi trei
Clare chei
Certe, sub lucid eter
Pentru cercuri de mister!
An al Geei, închisoare,
Ocolește roatele interioare:
Roata Venerii
Inimii
Roata capului
Mercur
În topire, în azur,
Roata Soarelui
Marelui.
I
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un enorm pas în gol
Un enorm pas în gol și-n salvatoare ficțiune
Este demersul meu, spunea profesorul
scârțâind din pantofii noi-nouți,
atenție, fără personanțele inconștientului
viața ar câștiga, probabil, precizie și luciditate,
profesorul se aplecă să ajute un bătrân să urce pe trotuar,
să zgârii neantul cu unghia stiloului nu e o treabă de lepădat,
dar infinit mai frumos este să umbli ca Ioan Botezătorul
pe o umbră de pământ, sub un cer ce coboară
din stea în stea cu sunet de arginți suspendați,
nu fumați, scria deasupra ghișeului, nu vorbiți tare,
numărați restul în fața noastră, ca multe altele,
ne aflăm în plin progres, gândea încă profesorul,
dar mandatul poștal nu sosise.
De ce măsura iubirii este pierderea ei, uite o întrebare
Mai interesantă, deși cunoscută, ne-a poluat trei luni,
s-au smochinit strugurii, ce-ar fi să fie mai ferm,
cerul gurii noastre este spongios și plin de pustule,
urma o noapte în nuanțe de papagal gulerat, amiral roșu,
margarete palide, ah, portocale ca sânii.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vierme mic
E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
"Șopârlele-s frumoase... și-s repezi... și-s cuminți."
Ușor el dă o filă. Și alta... Și-ncă una.
Apare papagalul... păunul și păuna...
și un cocoș cum scurmă, hrănind o găinușă,
și un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la ușă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag și strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-un glas subțire. Auzi? Mi-e frig... îngheț...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeț!
Dar cine ești? Mi-e frică. Sunt mic... Să-ntreb pe tata!
Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Și-apoi știu basme multe și ghicitori un sac!
Dar cine ești? Un vierme... O, viermii nu prea-mi plac.
Dar eu sunt mic... o scamă... Și, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorul obosit și însetat
Ce toamnă ar fi, timpul frunze de-ar avea;
Prin frunze că ne-am iubi: și din pom frunze-ar cădea,
Dar timpul are primăvară, cu flori frumos mirositoare
Să tot îți pierzi vremea pe-afară, țopa țop, din floare-n floare.
Bate-un vânt călduț de vară, și eu văd un călător
Se grăbește, este seară, este scumpul cititor,
Pare obosit, agale, dar pășește mai departe
A parcurs o lungă cale, citindu-mi această carte.
Acum bate la portiță, a văzut lumină-n casă
A văzut că am guriță, și am vocea foarte groasă;
-Așadar, este bărbat, este-n casă, nu greșesc
Și mai tare am să bat, să iasă, să îi vorbesc.
-Cine bate, cine bate, cine bate-n poartă tare,
Intră, că am descuiate, și-ncuiate și se pare?
-Nu vă supărați, sunt eu, sunt un simplu călător
Sunt trimis de Dumnezeu, sunt bolnav, și simt că mor.
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache (7 aprilie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și papagali, adresa este: