frumuseţe şi sinceritate

Portret

Păr de aur, ochi frumoşi
Sinceri, calzi şi luminoşi,
Chip angelic, minunat
Tu eşti ceru' azul, înalt.

Frumoasă precum o floare,
Rază din raze de soare,
Colţ de Rai e al tău suflet,
Mândră-n port, dar şi la umblet.

poezie de Răzvan Isac (20 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru oameni

Vă mulţumesc pentru ce-mi daţi,
Şi vreau şi pot să cred că mă iubiţi!
Iar pentru ce vă iau, fără să ştiţi,
Vă rog frumos: să mă iertaţi!

Eu vă iubesc, să ştiţi, dar nu oricum,
Ci-ntotdauna sincer: aici şi-acum!

poezie de Iulia Mirancea (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 127

În vremuri vechi, negrul n-a fost slăvit,
Sau dac-a fost, nu a însemnat splendoare,
Însă acum, negrul a moştenit
Numele ei în cruntă dezonoare;
Căci de când mâna Firea a imitat
Şi ce-i urât cu fard împodobeşte
Ce e frumos s-a cam denaturat,
A decăzut şi în dispreţ trăieşte.
Iubita are ochi întunecaţi
De parc-ar fi o tristă bocitoare,
Născuţi urâţi, ei sunt frumos pictaţi
Sfidând obraznic forţa creatoare.

Dar când bocesc sunt sinceri şi zeloşi,
Încât oricine spune că-s frumoşi.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă pentru artă

Pesemne selectând frumosul
A apărut sintagma nobilă
De stil artă pentru artă
Posibil din sinceritate
Frumuseţe şi măiestrie
Printre plebei pribegi
A apărut ca preocupare
Poate printre tarabostes
Sau mai încolo la eleni
Sau mai departe în Egipet
Ba chiar în Mesopotamia
Poate peste mare în volbură
Probabil şi mai demult
Încă din comuna primitivă
Expresie inventată expres
Cu model grădina edenului
Cu transmitere dinadins
La izgonirea din raiuri
Asemenea lui Adam
La fel cu cea a Evei

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer sincer

Nu aparţinem niciunul
Celuilalt
Dragostea nu e posesie
Noi apartinem iubirii
Ceea ce ne face ce mai liberi
Neatinsi de amăgiri
Care seamănă cu zabrelele
Unei colivii
De ciocârlii
Şi sinceritatea doar
Cântă cel mai frumos in senin
Pe un cer sincer de priviri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă

frumoasă şi albă
(numai albele sunt foarte frumoase)
treci peste mine
fluturând
câteva degete fărâmicioase
(numai albele se frâng şi se plâng)
iar până la oase la
oase eu sincer voi mângâia la
crimi cu spaimă deosebită
orgasmele tale, ah, prea
puţin sexuale, puţin
prea lichide

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate...
Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune...
Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie...
Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită...
Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată...
Şi chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greşeli...
Şi chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de consideraţie...
Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim...
Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă...
noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de sinceritate

Sinceritatea-mi este-un virus
Ce-mi curge-n vene.
În lipsăde cerneală,
Îmi umplu călimara,
Şi vă scriu, poeme.
Prin care vă mărturisesc,
Că a fi sincer e o artă,
Ce nu e pentru toţi
O uşă descuiată.
E un gând liber,
Ce doar în dragoste-l găseşti...
Şi în prietenia "adevărată"!
Am căutat de multe ori
Să-i ţin pe mulşi, aproape,
Dar s-au îndepărtat,
Din curcubeie de motive...
Păcat, sinceritatea nu-i considerată boală!
Am căutat remedii
Dar minciuna nu e compatibilă cu mine.
Aş încerca, dar vezi, mi-ar fi ruşine.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 2

Când patruzeci de ierni îţi asaltează
A ta sprânceană, bând din frumuseţe,
Podoaba tinereţii - meditează -
Va tremura ca buruieni răzleţe:
Şi întrebat vei fi unde sunt puse
Minunăţia şi comoara zilei,
Tu să gândeşti şi să replici: distruse
Îşi duc ruşinea sub covorul milei.
În ce măsură fala ţi-e culoare,
De poţi răspunde sincer "succesorul
Mi-ar transforma pedeapsa într-o floare"
Cu o dovadă că-ţi va duce dorul!
Acestea-s vechi, bătrâne... totul pleacă,
Şi sânge vezi în venă, când ţi-e seacă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea are chipul tău

zâmbetul acela sincer şi curat care vindecă totul...
asta vreau de la tine...
nu mă întreb, dar fericirea mea are chipul tău...
trebuie să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră...
stau şi mă gândesc ce frumos poate fi totul...
am nevoie de-o îmbrăţişare şi-o mângâiere caldă.

poezie de Eugenia Calancea (23 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!