Poezii despre frumusețe și urâțenie
poezii despre frumusețe și urâțenie.
Frumusețe vs urâțenie
E-o-nțelepciune milenară:
Degeaba ești frumos pe-afară;
Poți să te lauzi orișicât,
Pe dinăuntru ești urât.
poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (8 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Frumosul este divin,
Urâtul e suspin
Și împreună
sunt baladele vieții între fericire și chin.
poezie de Valeria Mahok (21 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
De răutatea lumii spre-a uita,
Ca apăsarea-i să nu-mi facă rană,
Pun în balanță frumusețea ta,
Și tot urâtul lumii e o pană.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moșneag bășinos
Unde-i frumusețea în faptul de-a fi bătrân?
Dinții se lungesc, în vreme ce gingiile se retrag,
spatele ți se încovoaie pe măsură ce părul cade,
iar pentru a arăta cât de cât bine trebuie să te căznești îndelung...
Apoi, există cealaltă față a vieții...
Când ești frumos fără să faci nici un efort.
Aud o mulțime de persoane spunând... "O, ce prunc frumos!"
sau " Toți copiii sunt drăgălași" și, în general,
așa și este...
Bănuiesc că urâțenia vine odată cu vârsta.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-acum înainte
De-acum înainte, obișnuiește-te să trăiești din amintiri,
din umbre de planete pierdute,
din norii care fug, din amintiri subțiri.
Obișnuiește-te să trăiești cu sila și urâtul
așa-ți va fi sfârșitul
cum ți-a fost începutul.
Poate nici nu mai ai mult, de altfel,
obișnuiește-te cu luna de oțel.
Tot ce a fost frumos s'a petrecut
cu cel care acuma este altul,
obișnuiește-te cu prăpastia și cu saltul.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bântuitul
Fâșii de văluri negre pe soare se aștern.
Tu, lună-a vieții mele, înfășoară-te-n umbră;
Te culcă, sau fumează, fii mută și fii sumbră;
Cufundă-te în hăul urâtului etern;
Așa îmi placi! Și totuși, vezi tu, dac-ai voi
Asemeni unui astru ce, șters, din umbră vine,
Să te răsfeți prin locuri de nebunie pline,
Pumnal frumos, ei bine, din teacă poți țâșni!
În ochii tăi aprinde lumini din lampadare,
Aprinde pofte-n ochii golanilor, murdare.
Mă-mbată tot ce-mi dărui: dureri sau vis spumos;
Fii tot ce vrei, fii noapte sau roșie-auroră,
În mine, orice fibră te-ntâmpină voios:
O, Belzebut, întreaga-mi făptură te adoră!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literatură
Copacii cu înaltă-alură
încremenind, frumoși, de os,
îi vom numi literatură
și vom semna, umili, mai jos.
Copacii înnegrind curbură
de zmei și mume-ale pădurii
sunt doar și ei literatură,
urâții, răii, strâmbii, surii.
Și râul ar putea fi, dar
n-are nici fructe-aromitoare,
nici nu-l poți prinde în tipar;
jos, ne semnăm în resemnare.
poezie de Corneliu Vasile din revista "Familia" (martie 1973)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru întuneric
După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină, și din spasmul agoniei de lumină împrumuți aspecte noi monotoniei.
Întuneric... Întuneric... Întuneric!...
Cu veșmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrățești o noapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric...
Tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumusețea cu urâtul și-ntregești prezentul cu trecutul, când nimicul și cu totul făceau una...
Ca o pleoapă obosită, sub povara unei lacrimi incrustate între gene, tu te-nalți și te cobori alene, alternând asfaltul cu Carrara!...
Întuneric - frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu păcatul și cu crima - tu ești ritmul infinitului și rima, ce ne legi în somn cu veșnicia.
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De dimineața
ploioasă îți vine să bei
cafeaua amară ca o viață
sorbi atent fără să sufli
azi te-ai hotărâ să nu sufli
-n cafeaua amară
pe o vreme ploioasă
dintr-un martie marțian
mohorâtă vreme de primăvară
înghiți încet și simți arsura
arsura care în
lătură e cafeaua de dimineață
nu-i simți aroma pe vremea asta ploioasă
îți vine să te trântești în pat
cu o carte
-n mână sau
alături de o femeie frumoasă
să treacă urâtul de afară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pentru tine...
Și pentru tine cresc flsorile acestea, copile
Și pentru cei săraci răsare soarele!
Doamne, oprește mâna ta peste creștetul capului nostru
Ridică-ne ochii ațintiți în pământ
Putem să respirăm și noi aerul acesta îmbâcsit?
Sau putem să ne manifestăm iubirea necondiționat?
De ce atâta urâțenie?
Oare noi am rămas copii și nu putem înțelege?
Nu... dar tare aș vrea să dau timpul înapoi..
Copil fiind lumea era frumoasă, mai puțin invidioasă
Iar noi ne jucam frumos... zâmbeam duios
Astăzi în loc de frumos primim cearcăne
Astăzi primim dulciuri cu nemiluita, dar suntem nefericiți
Ne simțim neiubiți... De ce?
De ce încearcă să ne ia visul?
De ce nu înteleg că și noi trăim?...
Frumosul din arte ne va scrie povestea
Și noi vom rămâne copiii nematurizați de joc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și urâțenie, adresa este: