Poezii despre fuste și moarte
poezii despre fuste și moarte.
De satin
Mai am o lungime de undă
Și gata-i cu mine de-acum,
De moarte mă rog să m-ascundă
Sub negru-i, de gală costum.
La balul acesta, se pare,
Doar eu am venit nechemat;
- Doar ăsta pereche nu are,
Mi-au spus când afară m-au dat...
M-am furișat, să mai rămân puțin,
Sub neagra morții fustă de satin.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mereu mi-am dorit să port
o fustă verde fără zorzoane
de frunze ce se-ascund și mor
în arbori singuri
câtă lipsă de noi și cuvânt
în toamna pădurii
insinuant
un gând mă străbate
ca ochiul de laser
mereu mi-am dorit să fiu
o tentă verde fără de fustă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei studente
Lungi picioare, fustă scurtă,
La o palmă doar sub burtă,
Decolteu pân' la buric,
Ce-ar trezi și-un mort pe dric.
De se-apleac-un pic, din spate
Vezi cam tot, pe săturate;
E frumosă, e celebră,
Dar restantă la algebră.
pamflet de George Budoi din Aforisme și epigrame despre Profesori, Studenți și Elevi (11 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Funeralii pe mare
În temnițele mării foșnitoare
e libertatea fără de sfârșit
deasupra pace, dar în miez de mare
e un război al peștilor, cumplit
Să fie paradisul, sau infernul
acest tărâm de vechi cosmogonii?
În glorietta soarelui, eternul
se-aprind cărbunii zorilor de zi
Înmugurește aerul de sare
de alge și meduze putrezind
un clavecin vivaldic, dinspre mare
rostogolește misse de argint
Ridică vântul fustele gitane
ale acestei zile de coral
și pânze albe trec în caravane
pescarii trag năvoadele la mal
Înspumegate valuri de petardă
se sparg de dig ca pescărușii morți
tu strânge-mă în brațe, mă dezmiardă
femeie scumpă care mă suporți
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de lumină
Cristal ți-e trupul în vârtej de fuste
și ochii-ți sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,
cu rouă-albastră. Dezmierdări puține
sunt și vor fi - ce încercari înguste
să-ți miște fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline
contururi. Tu, întemnițat odor
în universul lumilor barbare,
mai șterge-mi rana pân' o fi să mor
în lupte-adânci. Îți cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalț iubirea dincolo de soare.
sonet de Ionuț Popa (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avril
Ros de nevroze
Alerg prin oraș
Avril, cu nervi!
Umblă nebunul și
salută fetele:
Omagiile mele!
Ele, lunare,
Lasă harfe blonde în văzduhul pur.
Pe un aeroport londonez
Au fost furate briliante
De către un gangster.
A mai căzut un avion
Pe o rută și vine încă
Un uragan în Bangladesh...
Lovituri de stat,
Morți și răniți pe șosele,
O bătrână vorbește singură
Și strânge la piept o pâine,
Ambuscadă la stop,
Elevele rău
[...] Citește tot
poezie clasică de Eugen Barbu din Caietele Princepelui (volumul 7) (7 mai 1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conducea rapid
dar cu măiestrie dricul în care se lăfăia
sicriul cenușiu îl ducea pe tottenham court road
prin camden town unde era o scenă drăguță
cu o tânără subțire înfășurată într-un steag
britanic stătea în picioare și strângea în brațe
o pălărie mare și neagră și înainte de a conduce
prin cartierul hampstead hearth
o altă fată stătea cu o fustă trasă bine la spate
zâmbea în fața unei camere de filmare
o rază timidă de soare se strecură pe geam
în căutarea chipului celui mort
ocoli alt cortegiu funerar cu mii de oameni
ce pășeau pe caldarâmul proaspăt spălat
într-o suspectă stare de hipnoză
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In loc de taceri
între pereții mei
împart pâine prăjită
cu un cărăbuș rătăcit
și-o inatenție mică
de frig
mi se lipesc genele
pe sticla de gin
și buzele pe gâtul păpușii
de porțelan
o uram în copilărie pentru sânul ei rotund
și ochii blegi de regina tâmpită
a raftului trei
acum mi-e milă s-o sfărâm în pumn
e și ea un cocoloș de caolin pictat manual
așteptându-ți trecerea
să-i cutremure fustele învolburate
și să-i încarce ochii
[...] Citește tot
poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de fier
O epavă se plimbă printre copaci
atât va mai rămâne din mine
oamenii trec
se grăbesc să moară
curajul lipsește și vântul stingher
ridică o fustă
întoarce o vorbă
toți mi-s-au îngrămădit în suflet
ca țurțurii
stau gata să-mă străpungă
picioarele frumoase se ridică precum scânteile
peripețiile unui mojic pe o plajă
întrerup bătăile
dedesubt se zvârcolesc angoasele
secundele trec iubito
ne traversează
singurătatea în care te-am îngropat
se revarsă ca o spumă și ne-nghite pe toți
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia cuibului de barză
O barză și-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinții toți
I-au dat gură ca la hoți.
Barza și-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,
M-am uitat la ea sub fustă!
Și-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, și cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!
Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în șoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!
Vremea trece, moartea vine,
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fuste și moarte, adresa este: