Poezii despre fuste și picioare
poezii despre fuste și picioare.
Albina
Privești: prin lanurile verzi se pierde
Un fir de vânt și-o dungă de lăcustă,
Și ierburile prind ca să-ți dezmierde
Picioarele și tivul de la fustă,
Iar o albină gura bujorată
Ți-o caută în zbor ca pe-un ulei
În care duce mierea adunată
Din florile de câmp, cu truda ei.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două viteze viteze
De lumină să fugim,
Adormim.
Visele să le gonim,
Ne trezim.
Viteza luminii
Poartă fuste mini,
Goana viselor,
Chiloți cu picior.
Două fete mari,
Distincte-n scalari.
Spuneți-mi voi care
Mai fată, mai mare.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce dai voie vântului
De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău și să ți-l răvășească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?
Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meștere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îți dau jos buchetul de pe umăr?
De ce lași vântul ca să-și pună palma
Oriunde vrea și,-ncolăcindu-ți sânul,
Prin fustele subțiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?
De ce, când te pândește-ascuns prin iarbă
Și vrea să-ți sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă
Pe el îl lași... iar mie, nu-mi dai voie...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poveste din anii 60
îi povesteam unei prietene
pe facebook despre prima soție
ce nebunie!
femeia devine geloasă de parcă-n mașina
ei mică ar trebui să-mi aflu cazare
(?!), de parcă, de
parcă-n mașina ei: un renault din anii
60 ar trebui să îmi aflu scăpare -
ce nebunie!
îi povesteam la volan
femeii cu picioarele mini
sub fuste înguste
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei studente
Lungi picioare, fustă scurtă,
La o palmă doar sub burtă,
Decolteu pân' la buric,
Ce-ar trezi și-un mort pe dric.
De se-apleac-un pic, din spate
Vezi cam tot, pe săturate;
E frumosă, e celebră,
Dar restantă la algebră.
pamflet de George Budoi din Aforisme și epigrame despre Profesori, Studenți și Elevi (11 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Miez de fier
O epavă se plimbă printre copaci
atât va mai rămâne din mine
oamenii trec
se grăbesc să moară
curajul lipsește și vântul stingher
ridică o fustă
întoarce o vorbă
toți mi-s-au îngrămădit în suflet
ca țurțurii
stau gata să-mă străpungă
picioarele frumoase se ridică precum scânteile
peripețiile unui mojic pe o plajă
întrerup bătăile
dedesubt se zvârcolesc angoasele
secundele trec iubito
ne traversează
singurătatea în care te-am îngropat
se revarsă ca o spumă și ne-nghite pe toți
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul inimii cu dor
Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăși în păcat,
Îți privesc trupul, piciorul
Și-ți duc de aproape dorul.
Fără tine lumea-i goală,
Fără sărutul de la școală,
Eram colegi cu state vechi
Și-n iubire doar perechi.
Te-aș mângâia mereu, oricând,
Fluturii-n stomac fac rând
S-ascundă sub aripi ușor
Izvorul inimii cu dor.
Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăși în păcat,
Îți privesc trupul, piciorul
Și-ți duc de aproape dorul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva... călătorind
Călătorind departe, am uitat
Să cobor la timp în stație
Am adormit... sunt plictisit,
Iar trenul pleacă mai departe.
Afară soarele străluce
Aruncând în jur cu flăcări,
Sunt captiv în cuptorul prăfuit
Și ies aburi dintre scaune.
Am plecat pe hol în jos,
Să-mi dezmorțesc picioarele,
Privesc în jur fără interes
La cum fumează "Nașii".
"N-are rost să te opui, aprinde o țigare",
Îmi spun, stând proptit în tocul ușii,
Aruncând apoi destins si detașat
Țigarea pe-o multicoloră fustă.
poezie de Edmond Ioan Siladie (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt fel de poveste
somn. fără respiro. doar o scufundare în nimic. un nimic organic
din care cu greu mai aduci la suprafață fragmente
pentru un puzzle numit simplu vis
dincolo de tine, o rochie neagră de piele, niște cizme cazone
și un pic de adrenalină numit alter ego
ce se strecoară inundându-te
îndoiala te perforează. ai vrea să țipi dar îți muști buzele
două realități alternative te vor, se cățără pe tine
și nu știi ce ar trebui să alegi...
adevărul avea picioare lungi, fustă scurtă și un aer de simplitate
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sex & shopping
Nu știu dacă 'oi greși,
Însă fără protocol:
Sexul e precum ar fi
La cumpărături în mall;
Un bărbat știe ce vrea,
Intră iute,-a terminat,
Scurt apoi, fără să stea,
Iese-afară ușurat,
Nu își pierde ore-n șir
După aia nici să-l bați,
Își aprinde abitir
Pân' la ușă un Carpați,
Dar femeia... este bai,
Cum și-a pus al ei picior,
După ea, frate-meu, stai,
Nu-i scapă un colțișor,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fuste și picioare, adresa este: