Poezii despre gâște și vânt
poezii despre gâște și vânt.
Vânt de toamnă
Încep vânturile toamnei: nori albi în zbor.
Iarba și frunzele se ofilesc: trec cârduri de gâște spre sud.
Toate orhideele-s în floare: miros delicat de crizanteme.
Mă gândesc la frumoasa mea doamnă: n-o pot uita niciodată.
Barcazul-pagodă traversază râul Fēn.
În mijlocul curentului: valuri albe.
Lăutele și tobele țin isonul vâslașilor care cântă;
În mijlocul festinului și-al bucuriei, vin gânduri negre;
Anii tinereții cât de puțini!
Bătrânețea cât de implacabilă, cât de aproape!
poezie de Împăratul Wu,156-87 î.e.n, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fum căzut
S-aude zbor scurt și zadarnic
de gâște peste pajiști reci.
Undeva un cântec se pătrunde
de chemări de veci.
Un fluier seacă, altul nu s-arată.
Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt,
vieții nu i-am rămas dator nici un gând,
dar i-am rămas dator viața toată.
Cu mișcări oprite ades
văd bolți prăbușite în apă.
Din frunzele satului ies
ca dintr-o biblică șatră.
Aleluia, astăzi ca niciodată
sunt fratele obosit
al cerului de jos
și-al fumului căzut din vatră.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroic în miezul iernii
cu ramuri verzi mângâi cerul
care învață un stol de gâște
melancolia slavă fără manual
zgura frunzelor zgârie gerul
zilei și gândul se plimbă liber
vântul dansează în lumina
soarelui înțelegător dosit
nu face rău zăpezii aruncată
să cinstească conurile de brad
îmi caut propriul interes încrezător
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Gâște, zburând prin întuneric,
Încotro vă îndreptați?
Luați-mă cu voi.
Aș dori să urc pe cel mai înalt munte
Chiar acum
Să ating stânca nopții
Cu mâinile-mi arzânde.
Cu părul fluturând în vânt
Cu ochii-nchiși, oftând
Aș vrea să simt sub tălpi
Răsuflarea tremurândă a florilor
Care visează în abisul tăcerii.
Și ridicându-mă ușor,
Ușor, spre înalturi
Aș dori să ating
Punctul stelar.
poezie de Luvsandorj Ulziitugs
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealul suferinței
Ion visa fericit
C-o să-i fete vaca,
Dimineață a luat-o de funie
Și-a dus-o la păscut.
A adormit în bătaia vântului,
Vițelul l-a mirosit,
Era spre vecie trecut.
Maria, la aproape un an,
Se gândea să-i facă mare pomană,
A scos gâștele din țarc
Și-a intrat în grădină
Să le-aducă buruiană,
A căzut cu brațul sub cap
Și a rămas bătută de vânt
Cu ochii sub năframă.
Copiii, nepoții, s-au întors în sat,
Vestea le-a cutremurat făptura
- Nu mai avem pe nimeni,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Animale din Anglia și Scoția,
Din toate țările, de sub mulți sori,
Eu vă vorbesc, și mare mi-e emoția,
Despre anii de aur viitori.
Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.
Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni șa-n spate nu-și va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.
Comori ce nu intră-n a minții sferă,
Grâu și orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interiorul e infinit
E primăvară în anul 1827, Beethoven
își arborează masca morții și-și ia zborul.
Pietrele se învârt în morile de vânt.
Gâștele sălbatice vin spre nord.
Aici este nordul, aici este Stockholm
regatele de vară și cocioabele.
Lemnele în șemineul regal
trec de la Atenție la Pe Loc Repaos.
Liniștea predomină, vaccinarea și cartofii,
dar zidurile orașului au o respirație greoaie.
Butoaie-privată în palanchine
sunt cărate noaptea spre Podul Nordic.
Pietrele cubice din caldarâm le fac să se clatine.
Domnișoare haimanale domni.
poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căruciorul
Căruciorul se înclina și hurducăia în lumina galbenă a amurgului.
Bărbatul împingea din spate și femeia-l trăgea din față.
Părăsiseră orașul și nu știau unde să se ducă.
"Verzi, verzi sunt frunzele de ulm:
Dacă am găsi un loc liniștit să fierbem o supă
Ne-am putea astâmpăra foamea."
Vântul culcase la pământ firele de talpa gâștei,
Iar în depărtare se vedeau zidurile unei case.
"Sigur locuiește cineva acolo și-o să ne dea ceva de-ale gurii."
Au bătut la ușă, dar nu a ieșit nimeni,
S-au uitat pe fereastră, bucătăria era goală.
Au mai stat o vreme acolo, pe drumul pustiu,
Iar lacrimile le curgeau șiroaie
poezie de Ch'ēn Tzŭ-lung, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A noua zi a celei de-a noua luni
Încet, fără grabă, toamna se sfârșește.
Dureros de rece, vântul dimineții îngroașă roua.
Această iarbă nu va mai fi încă o dată verde.
Copacii și frunzele suferă.
Aerul este limpede și uscat,
Iar cerul înalt un mister.
N-a rămas nimic din cântecul greierului
Gâște sălbatice-n zbor sparg liniștea serii.
Nenumărate creaturi se ivesc și dispar.
Viața și moartea sunt întotdeauna dificile.
Toate care există sunt de la bun început sortite morții.
Acest gând îți poate frânge inima.
Ce aș putea face să-mi ușurez gândurile?
Mă consolez bând vinul care-a mai rămas în pahar.
Cine înțelege următorii o mie de ani?
Mai bine să facem astfel încât această dimineață
Să nu se termine niciodată.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efigiile unei toamne din copilărie
Mi-amintesc clar croncănitul,
croncănitul acela...
primul stol de gâște migratoare
și prima melancolie iremediabilă,
că doar eu rămân acasă.
Foșnet de frunze uscate, rigidizate,
vântuite pe-o străduță cu felinare uzate,
cu abajururi mobile și scârțâitoare,
provocatoare de umbre ciudate,
de crengi prelungite intrând
prin geamurile pensionarilor.
Vântul trântește ritmic o poartă metalică.
Geamuri cu lumini de opaiț.
Mieunatul unei pisici scoase din casă.
O bătrână curioasă ferește încet perdeaua.
Vântul țâfnos lovește, cu frunze în culori nomade.
Un cor de câini latră pe tonalități ciudate,
obsedați de sunetul unei ambulanțe.
Noaptea prea devreme venită
amestecă întuneric,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gâște și vânt, adresa este: