genialitate şi superlative

Răutatea (după maxima lui Publilius Syrus: Malitia ut peior veniat, se simulat bonam. / Răutatea, spre a te lovi mai rău, se preface bună)

Spune Syrus despre ea,
Rod al genialităţii:
Răutatea cea mai rea
Poartă masca bunătăţii.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (20 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnaval

Cea mai mare surpriză
cel mai mare şoc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
în care
nimeni
n-a mai cunoscut pe nimemi
a fost acela în care
cineva
a avut ideea genială
să apărem cu toţii
cu feţele noastre reale

A trebuit să ne mascăm
din nou
ca să ne mai putem
recunoaşte
şi să ne dăm
bună ziua.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iacob Steiner

Un ins, rămas, cu dinadinsul,
Din Schwitzera, cantonul Uri.
Dar geniul îi fuma ca ninsul
Jungfrau, sub gheaţa învestiturii.

Amar, ciudat, certat cu norma
Răzbind târziu, pân’ la Berlin
Vrăji în slujbe negre Forma,
În săli drapate-n doliu plin.

Un ins, la fel: încins în bură,
Dar deşertat de orice geniu,
Citesc la alba ta făptură
În firea aceasta de mileniu

Şi – strict – bătut în teoreme,
Acel inel perenial
Ţi-l trec: gătită de cu vreme
Pentru Sabatul cel mai pal.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entitate

sunt cel mai straniu fenomen universal
sunt haos înzestrat cu raţiune
aceiaşi vârstă o avem- paradoxsal
dar ne-a născut explozia genunii
şi miliardele de ani de vreme scursă
printre nenumuratele configuraţii spaţiale
constituie nemărginita mea resursă
de a alege pentru noi o altă cale
pe care-om merge umăr lângă umăr
eu, Omul lângă Univers, Egal lângă Egal
să naştem Entitate fără număr
şi infinit de Geniu genial...

poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurs

Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înăltime.

Ştim precis
Că nu poate sări nimeni
Mai sus decât tavanul,
Să fie şi Dumnezeu,
Asta din cauza gravitaţiei
Care ne trage mereu în jos,
Încă din cele mai vechi timpuri.

Dar continuăm
Cu o îndârjire diavolească,
Pentru că nu putem sta altfel,
Când avem în noi genial înălţimii,
Ca peştii zburători
Dorul aripilor adevărate.
Zi şi noapte continuăm
În plafonul nostru scund.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Lear

Nu sunt cel mai deştept din ţară
Aşa cum cred românii mei,
Din contră, sunt o grea povară
Nu am dolari, dar n-am nici lei.

La ce mi-a folosit cultura
Şi am citit pân-am orbit?
Îmi râde-n faţă stârpitura
Ce stoarce, din orice, profit.

Nu sunt un geniu, dimpotrivă
Mai prost ca noaptea sunt, e clar,
N-am bani de cărţi, nici de colivă,

Eu sunt un Rege Lear hoinar
Pe o corabie-n derivă
Care oftează după far...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia de-a te naşte român

Ca pe cea mai curată lacrimă
din Ochiul Universului
Dumnezeul geniului
m-a sorbit din popor
Şi nu credeam
că
voi ajunge vreodată
să-i fiu
poetul deplin
Pururi tânăr
înfăşurat în versuri
cobor
de pe
baricadele tăcerii
Iar unde-am ajuns
De la Dunăre la Tisa
România plâsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De ciocoi şi strâmbătate
Vai de biet Român săracul

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (14 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate poetică

cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele şi rumene văpăi
şi tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...

atâta frumuseţe ce nicidecum n-a fericit-o
şi-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ţi-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...

cel mai frumos român din toţi românii
şi cel mai fericit din noi, din toţi
azi Veronica Micle vine către tine
primeşte-o şi-nţelege-o dacă poţi...

cel mai duios poet din toţi poeţii
şi cel mai gingaş şi la suflet şi la chip
şopteşte-o rugă-n vers imensităţii
întru iertarea omului ce te-a iubit

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Eminescu nu a murit.
El doar ne călăuzeşte
de la înălţimea transcedentală
a geniului absolut
în desăvârşirea epopeei naţionale
fără de sfârşit
pentru ca prima limbă vorbită de oameni
cea mai frumoasă
să se ridice
în altarul sacru al iubirii de neam
la înălţimea dumnezeirii care a creat-o.

Eminescu nu a murit
numele lui este numele mirului sacru
din Liturghia Cuvântului românesc
este lumina Luceafărului călăuzitor.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!