Poezii despre greșeli și superlative
poezii despre greșeli și superlative.
* * *
Cei mai mulți oameni cred că timpul este asemeni unui râu
care curge iute și cu precizie într-o singură direcție.
Dar eu am văzut fața timpului și vă pot spune că ei greșesc.
Timpul este un ocean în furtună.
poezie de Prințul Persiei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 40
Ia-mi tot ce am, iubitele, iubirea,
Vei fi mai mulțumit decât ai fost?
Nu, dragul meu, căci toată fericirea
Ți-am dat-o eu și ai avut un rost.
Dar dacă-mi vrei iubita, nu iubirea
Nu te condamn fiindcă profiți de ea,
Dar ai greșit lăsând ca amăgirea
Să facă azi din tine tot ce vrea.
Hoț blând, m-ai jefuit, dar iert greșeala,
Deși îmi furi din sărăcia mare,
Însă iubirea știe că sminteala
De la cel drag te doare cel mai tare.
Malefice plăceri de oameni pătimași...
Dar eu mai bine mor, decât să fim vrăjmași.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extensii
Limita transcendenței
Poate fi pretutindeni
Limita erorilor
Se extinde permanent
Limita de caracter
Pare că nici nu există
Proiectele de aici
Cu alură sacramentală
Sunt greu de găsit
Noi suntem implementați
Pe termen scurt
În regim de urgență
Alerta ne străbate adesea
Suntem mereu vulnerabili
În raport cu rațiunea
La marginea experienței
[...] Citește tot
poezie de David Boia (22 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 150
Oare din ce putere-ți tragi vigoarea
De a-mi porunci atât de dușmănoasă?
Cum de privesc fără să văd eroarea
Și jur că nu lumina-i luminoasă?
De unde-ai luat această conduită
Și cum faci că și-n faptele meschine
Ai mult elan, ești foarte iscusită,
Iar eu cred sincer că e totul bine?
Cum m-ai făcut să te-ndrăgesc mai tare
În loc să te urăsc, că am motive?
O! Cei mai mulți de tine au oroare,
Când ești cu ei nu-mi spune invective.
Dar te iubesc chiar și-n nevrednicie
Și vrednic sunt de-a ta iubire vie.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apogeu
Să fie o greșeală, sau se poate
Ca nebunia-aceasta să ascundă
În sânu-i primitor, cea mai profundă
Și-nălțătoare culme dintre toate?
De ce-mi simt ora a fi doar secundă,
Când mă scufund cu tine-adânc în noapte?
Cumpliți fiori născuți din simple șoapte
Ne-mping grăbiți spre următoarea rundă.
Prea mult mister și prea puțină teamă.
O strig degeaba, mintea nu m-aude.
Doar inima mă bagă-acum în seamă,
Sub influența magicelor unde.
Mă copleșește vocea care cheamă
În grava-i profunzime ce se-ascunde.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
lucrul cel mai grav
nu este impregnarea în piele
această greșeală de suprafață
omisibilă printr-o concesie minoră
la o adică pământul însuși ar putea renunța la o manta-două
chiar dacă lupul își schimbă blana... năravul ba
și crezi că șerpii ieșiți din piei ajung printr-o reacție minimală
porumbeii pașnici invadându-ne umerii și singurătățile
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul VI
Vedem cum moare-un lucru-nsuflețit,
Când sufletul de corp i se desparte;
Sunt corpul, tu ești cea mai bună parte:
Unde te-ai dus, o! suflet mult iubit?
Nu mă lăsa sleită și departe,
Ca să m-ajuți când totul s-a sfârșit,
Să nu-ți lași corpu-acestui joc greșit:
Redă-i tu partea lui cea fără moarte.
Dar fă, iubitule, ca întâlnirea
Să nu primejduiască fericirea
Și nu asprimea să-i deschidă drum,
Nici patima, ci grația sfioasă
Spre mine-ntoarcă fața ta frumoasă,
Cândva-ncruntată, zâmbitoare-acum.
sonet de Louise Labe, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea cea mai dreaptă
Eu l-am chemat pe Dumnezeu, nu sfinții,
E-adevărat că ei au rolul lor,
Dar dau crezare inimii, nu minții,
Ce-mi spune care-i drumul mai ușor
Am învățat din viață-n totdeauna,
S-o iau pe scurtătură, e mai drept,
Să fac ce simt și nu ce spune lumea,
Așa îmi pare mie înțelept
Poate greșesc sau poate că mai supăr,
Dar știu că EL, de-acolo, va ierta
Atâta timp cât de iubire sufăr,
Ce-i calea Lui va fi și calea mea
Așa că eu te rog, ascultă Doamne,
Și iartă-mă că trec pe lângă sfinți,
Dar ocolișul parcă mă adoarme,
Eu știu că asta vrei și Tu consimți
poezie de Adi Conțu (21 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când între noi distanța...
Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viața-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
și am greșit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.
Mai pedepsește-mi gura ce tace-adânc și minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd și împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
și mă învață-n taină să o-ndrăgesc când jur.
Să rupi din piele, mușcă, și taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.
E aerul otravă, și libertatea moare,
când între noi distanța arată a-nchisoare.
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greșeli și superlative, adresa este: