greieri şi iubire

Gogyohka

greierii s-au încâlcit
în părul ei negru
după ce ne-am iubit
în iarba lor de-acasă
la facerea lumii noastre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul fermecat (poezie pentru copii)

Greieraşul fermecat
Iute chitara şi-a luat:
Cri, cri, cri, să se avânte
Şi furnicilor să cânte.

Furnicile silitoare
Au prins aripi ca să zboare:
Ca să zboare la oraş
Cu iubitul greieraş.

La oraş, pentru cântare
Greieraş primea mâncare:
Furnicuţele cărau
Şi hrană depozitau.

Greieraşul fermecat
Toată vara a cântat,
Furnicile au muncit
Şi în casă l-au primit.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S(criu)u

Greierii sunt nişte îngeri
Coborâţi din cer sub lună.
Iscălind sonore plângeri,
La tăceri să le depună.

Sufletele noastre, nişte
Greieri puşi doar să muţească,
Nemaiîndrăznind să rişte,
Dragostea să-şi iscălească;

Pe luna ca o coală de hârtie,
Mi-e sufletul o mână care s(cri)e..

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechilor auzuri

Ştii să-l auzi din, fără greieri, casa,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărţilor înşelătoare
(dar nupţial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire sângele-l asculţi
cum bate-ntr-alţii povestindu-ţi fiul,
auzi în ceşti cum pâlpâie târziul
şi paşii dragostei i-auzi, desculţi?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mişcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-şi au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de ea

Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.

Aştept trecutele iubiri,
Conturul braţelor subţiri
Şi părul amintind de ploi,
Şi vechea urmă din noroi.

Dar urma ei s-a şters demult,
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uşi,
De greieri sau de cărăbuşi?

Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.

poezie de Ion Bănuţă din Lacrima Diavolului
Adăugat de alexa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul iubit

Am rătăcit întreaga după-amiază căutând
Un loc în care din două vieţi să facem una.
Adulta, ostila, zgomotoasa viaţă
Tinereţea noastră ameninţa
Dar ajunşi aici unde încă greierii cântă
Câtă tăcere era sub luna înaltă.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Alexandru Balaci
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţul iubirii

Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude şi sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.

Zori de zori îmi scapătă credinţa,
Despre ce nu ştiu ce să mai scriu
Şi m-acomodez cu nefiinţa
De parc-aş fi fost vreodată viu.

Reacţionez la nepăsare
Tot mai rar şi parcă tot mai stins;
Prea puţin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.

Bate vântul, primăvara vine
Şi bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneşi, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzui

Cad nucile de vânt
Şi greierii mai cântă,
E toamnă pe pământ
Iubirea mă frământă.

Mă simt aşa de rău
Şi fac aşa de bine,
Că numai dorul tău
Ajunge pân' la mine.

Purtat de gândul rece,
Căzui aşa departe,
Că numai vântul trece
Prin mine, pân' la moarte.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa fie

Sa fie o dimineata copilaroasa si moale,
prin care trecand, lumina sa scoata
fosnet de iarba si cantec de greieri,

Sa miroase in camera a iz de primavara,
si sa te vad pe tine.

Din ganduri de dragoste
sau numai din somn trezindu-ma,
bucuros si buimac,
sa trag peste mine o haina,
si sa ies naucit afara,
cu picioarele goale si...
sa inspir aroma diminetii..,
privindu-te.

si sa te intreb fericit...

Stii cumva in ce an suntem?

poezie de Cătălin Antonov (2 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înalturile

înalturile sunt tot mai greoaie
ziua se-nchide tot mai repede
orizontul cade pe greieri
amintirile desfigurează
culoarea dragostei sau o aprind

luna-şi trimite sărutul îngheţat
copacii nu mai aleargă
în tunel luminiţa e stinsă la capăt

din vis te-ai spulberat ca o cometă
prin geamul deschis

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!