Poezii despre greutate și suflet
poezii despre greutate și suflet.
Sufletul, însă
Sunt măsurat de îngeri cu niște aparate
Ce nu au nicio formă și nicio greutate...
Nu știu ce îmi măsoară, dar cred că s-ar putea
Să fie pentru suflet, că mintea n-ar prea vrea
Să fie măsurată, gândind că e constrânsă;
E o răutăcioasă... cu sufletul bun, însă.
poezie de Marius Robu (24 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu
În urmele pașilor am născut mările
Să mă-nvețe furtuna,
În greutatea stâncilor am devenit ecou
Să știu ce va fi după cântec,
Am zugrăvit sentimentele
Să-mi explodeze ochii
Am încăpățânat ploaia
Să mă biciuie,
Sufletul meu caută o formă
Să te seducă...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simulatorul tăcerii
Poetul face economie de neființă
ca un nufăr răsare sufletul său
noaptea i-ascunde șoapta adâncului
părerea de bine părerile de rău
Anihilarea eului iată poemul
ultima fericire vai cum doare
lacrima cade-n prăpastia cuvântului
dar lumina ei greutate nu are
poezie de Costel Zăgan din Caiete botoșănene (aprilie 1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum voi bea mastică. Poate Ile...
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Azi îi aduc un melc de zece kile
De șocolată și i-l torn cadou.
Oh! sufletul meu pur din nou vernil e
Ca chiloțeii pe un roz popou.
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Marina o să-i dea atunci pastile
Ca să slăbească. Eu, timid erou,
O să mă lupt cu fluturi și cu bile
Și-o să dansez cel mai viclean tangou,
Bând încă o mastică. Poate Ile...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum voi bea mastică. Poate Ile...
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Azi îi aduc un melc de zece kile
De șocolată și i-l torn cadou.
Oh! sufletul meu pur din nou vernil e
Ca chiloțeii pe un roz popou.
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Marina o să-i dea atunci pastile
Ca să slăbească. Eu, timid erou,
O să mă lupt cu fluturi și cu bile
Și-o să dansez cel mai viclean tangou,
Bând încă o mastică. Poate Ile...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balerina sufletelor
"-Balerinele nu plâng!
-Dar ce fac?
-Dansează!
-Și lacrimile lor dansează.
-Poetele plâng?
-Da... Mereu...
-De ce?
-Ca să poată scrie...
-Și eu plâng, ca să pot dansa"
Atât de ușoară,
încât ai impresia
că dacă ai sufla cu iubire
s-ar ridica spre nori...
Atât de realistă
încât nu își permite
să se desprindă de pământ...
Se dedică ochilor noștri
care mereu uită
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (27 martie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plătind altora
Casante ne sunt sufletele...
La prima greutate se sparg
In vitraliu cu sunet șarg,
Culese prea vamp de iele.
Lipit apoi cu lacrimile..
Uscat în hublou de sare
Topit iar în frământare,
Când apunem pleoapele.
Refuzând orbiți soarele
Plătind altora greșelile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet chinuit
Greutate mai mare decât astă
Corsetul sufletului nu există
Lăsa ți mintea dezghețată
Inima mai liberă dezlegată
Lăsa corpul lejer să alerge
Lăsa sufletul ușor să plece
Nu l ține strâns încorsetat
Într o piatră rece transformat
Aruncă piatra din suflet tău
Să nu lovești cumva că i rău
Te poate bate Dumnezeu
Arunc o mișcă te din loc
Nu mai sta ușurează ți viața
O viață ai este a ta ușoară
Sau viața de i grea e tot a ta!
*Vivian Ryan 10 noiembrie*
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire târzie
E prea târziu să recunosc,
Că te iubesc ca prima dată
Și mai ales mi-e greu să-ți spun:
Ești cea mai minunată fată!
,, E prea târziu'' e-un fel de-a spune!
Un suflet tânăr am în piept
Și chiar de nu mai sunt un june,
Tot te iubesc și te aștept!
Desigur, merg cu greutate,
Nu mai alerg ca altădată,
Le fac mai pe-ndelete toate,
Dar cred în tine, dragă fată!
Și duc în spate niște ani
Frumoși, buni și dumnezeiești...
Deși sărac și fără bani,
Sunt sigur că tu mă iubești!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tăcere în doi
Ploaia cade oblic peste noi
Vântul iarăși a tristețe sună
Parcă-și rupe ultima lui strună
În frunzișul veșted din zăvoi
Urmele de pași rămân intacte
Un pământ jilav plin de striații
Parcă suntem singuri vinovații
Clar-obscurul pe cât de compacte
Ploaie deasă și măruntă
Sufletele devastate
Că semănăm cu două state
Care în tăcere se confruntă
Câtă greutate iar adună
Gândurile de același soi...
Ploaia cade oblic peste noi,
Vântul iarăși a tristețe sună...
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greutate și suflet, adresa este: