Poezii despre hărți și inimă
poezii despre hărți și inimă.
Sălbatice nopți - Sălbatice nopți!
Sălbatice nopți - Sălbatice nopți!
Cu tine de-aș fi
Sălbaticele Nopți
Luxuria noastră ar fi!
Zadarnice - Vânturile -
Unei inimi în port ancorată
Nu-i pasă de Busolă -
Nu-i pasă de Hartă!
Vâslind în Eden -
Ah, Mare! - de-aș putea
La Noapte - să ancorez
În unda Ta
poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursor de iubire
Dacă Columb a fost descoperitorul
Lumii Noi;
Eu am fost precursorul iubirii tale.
Dacă ar fi fost Bolivar: ca
Atlas să susțină
Lumea;
Eu aș dori mereu
Să-ți susțin iubirea
În inima mea,
Și așa te voi duce cu mine
Oriunde vei dori să pleci,
Așa te voi lua pentru totdeauna
Viața sufletului meu.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbite
Colo, dimineața mea,
Viu altar îți miruia:
Ca Islande caste, norii
În, dorită, harta orii,
Ageri, șerpii ce purtai,
Șerpii roșii, scurși din rai.
Și, cules, albastrul benții
De pe jerbele Juvenții.
*
Lăncile de iarbă mici
Le păzea cățeaua Bitsch,
Inimi mari dormeau pe țară,
Munți, cu sângele afară...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românie, țara mea
Țară, țărișoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
(Alba Carolina)
Sfântă îți este inima!
Binecuvântat pământul,
Bogățiile, neamul si gândul.
Munți cu aur din vechime,
Păduri verzi, blânde coline,
Câmpii înflorite în soare,
Grane coapte, maci în floare,
Ape cu voci cristaline
Si ochi de margaritare,
În adâncuri, aur negru, prețios,
Doar comori, cu sfânt folos.
Țară, țărișoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Largă îți este inima!
Cu români frumoși în ea,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi nu mai curg
Încerc să zbor... da, îndrăznesc...
Dar aripi nu mai am... și cad... și mă lovesc...
Și rănile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.
Încerc să evadez... da, îndrăznesc...
Dar hartă nu mai am... și fug... mă rătăcesc...
Și tălpile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.
Încerc să FIU... da, îndrăznesc...
Dar inimă nu am... și caut... n-o găsesc...
Și visele mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Și-as vrea să plâng... dar... lacrimi nu mai curg...
poezie de Ioana Gabriela Căruțașu (16 august 2008)
Adăugat de Ioana Gabriela Căruțașu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar eu atunci...
Voi afla oare vreodată
cărui loc aparțin?
Sau acesta ține de mitologie
și de eluziv,
aidoma Atlantidei?
Îmi va fi dat într-o zi
să o întâlnesc pe ea?
O femeie cu ochii
asemeni unor hărți,
care mă va conduce
într-o inimă
care simte
cu o stranie familiaritate;
iar eu atunci voi ști
că am ajuns acasă
poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Franța din inimă
Loryjeanne
mezina
familiei
A-nvățat
să-mi
cartografieze
Munții
din
suflet
Prin
satelit
Au
moment
Dă
târcoale
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Strict familiale (3 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi
spune-mi unde să te caut
umbra mea șovăitoare
nopțile când de răcoare
sufletul e mai precaut?
dacă nu e ea să fie,
nici o zi din calendar
parcă nu mai are har
harta lumii e pustie
parcă totul se reduce
la un minus, la un plus
la un semn care l-a pus
soarta semnelor caduce
niciodată un compost
n-o să cucerească zborul
dar nici inima fiorul
dacă nu-și află un rost
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La lecție
De câte ori sunt scos la lecție
Răspund anapoda
La toate întrebările.
- Cum stai cu istoria?
Mă întreabă profesorul.
- Prost, foarte prost,
Abia am încheiat o pace trainică
Cu turcii.
- Care e legea gravitației?
- Oriunde ne-am afla,
Pe apă sau pe uscat,
Pe jos sau în aer,
Toate lucrurile trebuie să ne cadă
În cap.
- Pe ce treaptă de civilizație
Ne aflăm?
- În epoca pietrei neșlefuite,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua de pe umărul lunii
Calc printre frunze ce acoperă inima mea
și mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
și mă așteaptă sfioasă ca să o iau de mână
Mai ești acolo pierdută între străduțe de fildeș
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îți șoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?
Apleci către mine capul tău cleștar argintiu
și mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naște dintr-o scăpărare din amnar.
Întoarce luna ochii către steluța-i de pe umăr
și îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărți fără munți și ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hărți și inimă, adresa este: