Poezii despre haiducie și visare
poezii despre haiducie și visare.
Poemul haiduc
Se uită țintă la mine
mă ai picat din vis
dacă-i rău zi-o bine
și scrie naibii că m-ai scris
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (29 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am pornit din matca Tisei
Eu am pornit din matca Tisei
cu moșteniri neînfrânate,
gonind cirezi de vise oarbe
din splendida păgânătate!
Se prăvălea-mprejuru-mi lumea
într-o sălbatică strigare,
când eu tăcut și singuratic
căutam o armonie mare...
Robust Apollo de la țară,
haiduc în goana tinereții,
chemat de dragoste și cântec
loveam cărările vieții...
Azi nu mai am nici râs, nici glume,
nici dor de zâmbetul femeii...
M-au omorât evangheliștii,
apostolii și fariseii.
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discuție
În vis se-abate mama pe la mine
să vadă ce/cum o mai duc
da mamă, am de toate,-s bine
nu, nu trăiesc ca un haiduc
pe pat, nu, nu mai țin cărți vraf
curând am șters icoanele de praf
nu, nu s-au rupt, fiindcă sunt sub geam
pe Sfânta Filofteia, da, o am
da, mă închin atuncea când le șterg
nu, la biserică nu prea mai merg
de toate am, nu-mi trebuie nici bani...
doar tu nu ești, de-atâți și-atâția ani
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de luptător
Stau zi și noapte-nfipt pe-această creastă,
Țâșnit ca din adânc, la o chemare;
Mi-e răzmeriță inima sub coastă
Și vulturi, ochii crunți rotiți în zare.
Ca să înfrunt uzbecii și calmucii
Ce azi din trupul țării se înfruptă,
M-am înfrățit cu doina și haiducii,
Mânat de-o sete aprigă de luptă.
De sus, de pe Negoiuri și Parânge,
Mi-mbrățișez și țara și strămoșii.
Vuiesc în mine volburi mari de sânge
Și plumbi descarc în fruntea fiarei roșii.
Sunt vifor și nimic nu mă-nspăimântă:
Nici moartea și nici iadul cel sinistru.
Aștept o zi de răzbunare sfântă,
Să-mi oglindesc privirile în Nistru.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi mai călca pe vise
Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri
Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete și brusc
Cu visele deșarte ca-ntr-un simun etrusc
Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peșteră lacustră;
S-or da în vânt turiștii pe tot ce e exotic
Dar nu știm limba spargă, nici alfabetul gotic
Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Și hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!
Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Și-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vărsător irositor
Eu scriu- nu scriu trăiesc în poezie,
Este în fond un fel de haiducie,
Iau clipele bogate le dau celor sărace
Iar foamea disperată o las celor vorace,
Bijuterii ascund de hulpavii deplini,
Îngenunchez să aflu culoarea dintre spini
Și iar mă rog la veșnice lumine
Să mai ridice turnuri din ruine;
Pereții lumii mele sunt mult înalți și goi,
Ades au fost executați la baza lor eroi,
Când verticala lor, mult prea ades deșartă,
Ar fi putut expune doar opere de artă,
În vernisajul care, cu ușile închise
Azi șterge semnătura și-ncețoșează vise
Iar zgomotul acesta jalnic, atât de insidios,
Cel remanent ca murmur pe treapta cea de jos,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s
Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.
Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.
Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.
Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,
Am să-ți spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre și policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram și spirit și trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieți cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,
Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheață ca o pasăre-n piept.
Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
În decolteul verii
Aici pieptul îl desfaci și-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculțe gârlele.
Îți iubești, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleștare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
și la un pas lângă tine, excursioniștii cu frânghii
cad fără niciun folos în prăpăstii
Câmpul înnoptează în botul cu pluș ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
și pădurea se întoarce zornăindu-și plopii în amurg
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piersic Florin
Oare știți ce-am avut hărăzit cum destin
Sfânt popor, așezat în frumoasă de țară?
Cel ce face etern anotimp, primăvară!...
Singur el masculinul de floare... Florin!
Este visul ascuns d-orice fată, femeie;
Timpul său se consumă-n frumos și talent!
N-are limite-n ani, veșnic nou, e ardent!...
Îl avem din noroc... De n-ar fi... e-o scânteie!
E bărbatul veciei, Elvis-dac adulat!
E eroul prin sine-al legendei de neam!...
E flăcău Făt-Frumos!... Sângele-i de-ardelean
E cum vinul de soi, roșu fin și perlat!
Pot sta ore întregi să-l ador, să-l ascult
Să-mi recite poeme, de viață să-mi spună!
E frumos și voinic cum e brad din cadână!...
Mă încântă de suflet, de vis, de ocult!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre haiducie și visare, adresa este: