idealuri şi inimă

Mi-ar plăcea

Îmi plăcea nespus să te privesc
Statuie înfiptă pe al inimii piedestal
Să te ador? Eu însă aş vrea să te iubesc
Îmi eşti aproape dar, rămâi ideal.

Îmi place părul să-ţi răvăşesc
Şi să-l transform în constelaţii
Aş vrea inimile să le unesc
Şi apoi să ne avântăm în spaţii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un idol

¡Frumoasă formă, gingaşă, adorată;
ţine sculptura trupului tău departe
de focul unei inimi înamorate!
¡Formă ideală a unui ideal păgân!

ei, bine, forma-i doar întreaga-ţi frumuseţe,
divin şi-omenesc se suprapun
în tine. Inima mea copleşită de emoţii
capitulează, pradă unui delir nebun;

acest amor debordant care explodează-n mine,
va trăi din sine însuşi şi din frumuseţea-n care te îmbraci.
De aceea, nu-ţi arăta inima celor josnici;
iubesc eu pentru amândoi. Tu, sărută-mă şi taci.

poezie clasică de Jacinto Benavente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafizica glasului

Scrierea este răsuflarea inimii. Prin scriere
omul poate primi oxigen din
copacii păsărilor
din piatra brazilor
din focul apelor.
Prin scris omul îşi definitivează
conturul
şi fundalul
şi idealul
în care nimeni sunt toţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

Sunt îmbătat de farmec şi fior,
De tine, neîntrerupt, ca azi, mi-e dor,
Iar dragostea cea din târziul ceas,
În inimă şi-n suflet mi-a rămas.

Alunecând din visul meu senin,
Venită eşti cu soare şi destin,
Să dai vieţii un sens şi-un infinit
Şi-un ideal în lume de-mplinit.

Pe-altarul dragostei nemuritor
Ai presărat nemărginiri şi dor
Şi patimi, şi visare, şi dorinţi,
Sălăşluind în rugile fierbinţi.

Neîntrerupt în mine te păstrez
Tu, care eşti şi dragoste şi crez.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra lui Mihai

Tu, simbol eşti mereu, de patru veacuri,
În inimă, în casă şi-n cerdacuri,
Iar fapta ta ideal măreţ rămâne,
Aşa cum sunt şi-au fost virtuţi, române.
Era început de veac şi era vară,
Iar cei de-acelaşi neam voiau o ţară,
Când tu, Viteazul Domn, în nemurire,
Făcut-ai pentru fraţi Marea Unire.

Băteau atunci trei inimi într-o fiinţă
Şi-urmaşilor tu le-ai sădit conştiinţă,
Acele gânduri vii şi înaripate,
Dorinţa de dreptăţi şi libertate
Şi-o Ţară scumpă nouă, strămoşească,
Lăsată-n moştenire românească.

Iubim strămoşii, dând vremea înapoi,
Când umbra Ta, Mihai, e-aici, cu noi,
Păstrată neîntrerupt în amintire,
Simbol de dreptate şi Unire.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Eşti tânără, frumoasă şi cuminte,
Eşti idealul clasic al soţiei.
Căminul tău e raiul căsniciei -
Dar oare fericirea ta nu minte?

Nu simţi ades robia datoriei,
Cum greu ţi-apasă inima şi minte?
N-ai da tot raiul tău de mai-nainte
Pe-o clipă din vârtejul nebuniei?

Parfumul cald al serilor te-mbată
Şi inima-ţi ce-abia ştia să bată
În ritmul calm al vieţii tale triste

Deodată se deşteaptă şi învie...
Te-apleci în vântul tainicei ispite
Şi-ai vrea să fii amantă, nu soţie!

sonet de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)

DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)

Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Şi nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.

Dar mă înalţ pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe şirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.

Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Şi magia ce dăinuie în descânt.

De iubirea poezie suspină
Tristeţi în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeam singurătatea

Mereu visam la mare, voind să dau uitării
Durerea mea păgână şi sfântul ideal,
Dar m-a cuprins durerea singurătăţii mării,
Tristeţea ei măreaţă de verde şi opal...

Ce falnic se frământă ca dorurile mele,
Cu furia cumplită a vântului turbat,
Ca şi copilăria cu cerul ei de stele
Şi viscolul acela de dor nevinovat...

Zadarnic plânge visul, credinţa şi dreptatea
Că-n inima zdrobită găsesc un înţeles;
Eu voi iubi statornic, nedemn singurătatea,
Că doar a ei durere mă prinde cât mai des...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare...

Nălucă sau chip ireal
Ce noaptea în vis îmi apare,
Tu, singurul meu ideal
Rămâi mereu zâmbitoare.

De trec prin necazuri şi griji
La tine mereu îmi stă gândul
Şi umerii mei solizi
Fără tine-i bate vântul.

De am bucurii, fericire
Şi traiul îmi este uşor
E pentru tine iubire
Din inimă un colţişor.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

El- visător iubea o fată,
Dar nu ştia pe care-anume-
Un ideal visat odată,-
Şi-l căuta să-l afle-n lume.

În cartea inimii stinghere
Scrisese cu amarul vieţei
Năprasnicul cuvânt "durere",
Zăbranic negru tinereţei.

Şi nu-ntâlnise niciodată
În calea lui fiinţi iubite-
El îşi urzise viaţa toată
Din zile, numai netrăite.

Dar se opri odată-n cale
Şi-o visătoare a-ndrăgit;
Urâtului vieţii sale
Să pună-odată un sfârşit.
.........................

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi - 1936
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!