imaginaţie şi matematică

În dulcele stil matematic

Aproape de linia orizontului,
încerc să nu o ating...
nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul,
ci findcă e o limită, ca oricare alta,
şi dulcele stil matematic păstrează distanţa.

Aprope de învelişul Terrei,
încerc să nu-mi imaginez o sferă...
nu fiindcă nu ar fi exact,
ci pentru că poate fi şi un cub,
într-un spaţiu metric.

Aprope de matematică, caut să nu văd ştiinţă...
nu fiindcă e abstractă,
ci fiindcă o-nţeleg
şi o iubesc...
şi ştiu: Iubirea nu e ştiinţă,
iubirea e credinţă!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Isaac Newton

Aici este înmormântat Sir Isaac Newton, nobil,
care, prin puterea unei minţi aproape divine,
prin principiile matematice elaborate de el,
a explorat evoluţia şi formele planetelor,
traiectoriile cometelor, fluxul şi refluxul mărilor,
a deosebit razele de lumină, şi, ceea ce
nicio altă minte savantă nu şi-a imaginat până atunci,
proprietăţile culorilor produse de lumină.
Sârguincios, inteligent şi credincios în expunerile sale
despre natură, antichitate şi Sfintele Scripturi,
el a dovedit, cu ajutorul filosofiei sale,
măreţia Dumnezeului atotputernic şi bun, exprimând,
în maniera sa, simplitatea Evangheliei.
Să se bucure muritorii că a existat această podoabă
a speciei umane. S-a născut la 25 decembrie 1642,
şi a murit la 20 martie 1727.

epitaf de G.L. Smyth din Monumentele şi geniile Catedralei Sfântul Pavel şi Mănăstirii Westminster (1826)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc în imaginaţie

Pe strada cu case albe pavată cu pietre trec.
Ferestre se deschid în petale şi culori carnivore.
Aşteaptă după perdele reptile cu aer secret.
Umbre se-ntind învelind pretutindeni rigole.

Cerul sângerează-n apus pentru ultima dată.
Aripi de noapte în cădere se-agaţă de stâlpi.
Ies din nou la măturat vise strângând în lopată
Nectar de albine şi stele de noapte în stupi.

Strict un cuvânt se-mpiedică în imaginaţie.
Încerc să-i explic despre existenţa intereselor,
Deşi nu înţelege nicicum o astfel de ecuaţie
Îi dovedesc matematic existenţa progreselor
Şi cum strada cu case albe, pavată cu graţie,
Coboară contratimp prin săptămâna mireselor.

poezie de Mircea Lucian Nincu (2009)
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!