imoralitate şi timp

Ceasul aruncat pe fereastră

am dat timpul mai departe
cu o oră
să nu ştiu că ştii
ce ştiai că ştiu,
basmul imoral
fuga de iad
uşa de cristal
neterminatul bal.
ceasul aruncat pe fereastră
îmi mai ticăie în piept
chiriaş pentru un timp.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte violetă

trăiesc fascinată o noapte violetă
stele aurii fac cerului clar nimb
în visul romantic mă simt o starletă
sub clar de lună gândul îl plimb.

curge noaptea prin sângele meu
şoapte de luceferi curg în izvoare
cântul universului l-am învăţat şi eu
îl fredonez mereu plină de încântare.

luna mă veghează din turn de opal
armate de gânduri stau pe metereze
apărând iubirea de tot ce-i imoral
făcând armonii în lume să dureze.

noapte cu ochi de ametist luminos
mi-ai pătruns în suflet şi până la os.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă cu gardenii

Zorii de cenuşă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peştera ferestrei luminează straniu
tremură-n leşie părul tău bogat
soarele îşi pune purpura de zdrenţe
rege fără ţară, imoral prelat

Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
ţipă trist cocoşii, înălbind mesteceni
zgomotoşi zidarii dimineţii vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaştem vreme de un veac

Şi cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi şi de fragi era

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

De loc... resurse

Nu locurile-s sfinte, îs precum file
Dintr-un album, golit de poze, chipuri,
Ce c-un tapet de timp îi lipeşti zile,
De-un calendar căzut, ca tolele din nituri.

Alergi spre revederi de reverii trecute
Şi răsar zâmbete pe siturile fundal,
Twistând nostalgic simţuri dispărute
Într-o ţărână, colb... pasajul imoral.

Zvâcneşte tâmpla cu înfirări albite
De dorul de culori, ce nu mai sunt imagini
Mişcânde, susurări şoptind ispite...
Ce tot s-au ros, până la praf de pagini.

E ca o pacoste gând plastilinic,
Ce-l torc, ca un copil, mânjindu-mi palme
Ce-ar vrea să apuce iar fior idilic...
Rămas doar picur, peste pic, de-a valma, valme, valme...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu hram dement

Plutea-n eresuri şoapta nopţii toată,
prin plin văzduhu-n somn de lut pe cale
fiind în mine urma nunţii tale
mi-e amintirea-n gânduri decuiată.

Te-nfăşuram în braţelor mantale
în vremea aia, ninsă azi, iernată
o cruce dându-mi dorului în plată
în preţ de sânge-n morburi imorale.

Zidind biserici hram având Demenţa
pe al lui ieri altar oglinzi jertfesc,
pân' la ebrietate-ţi beau absenţa.

Bolnav de timp prin traiul sihăstresc,
pe-amorul rapt vărsând indiferenţa
din miez de mâine linişti o să cresc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalie de îndrăgostit

caut dragostea în amurg
pe drumul spre viena
se duce să valseze
împărţind napoleoni pe cărarea
arsă perfect imoral de razele gama
şi terebentină vărsată din vârful muntelui
băută în viaţa scurtă
e ultima iubire cu accent parizian
cer înapoi zâmbetul florilor
dăruite la fiecare întâlnire
rătăcind drumul cu picioarele goale
ajung la porţile moscovei
închise pentru dezlegarea panseluţelor
uit câinele bişon într-o cofetărie
unde serveşte îngheţată perfect albă
accentul bruxelles mă orientează
spre viena prin varşovia
luna devine pastel în toată regula
e dezlegare la peşte
dansul e samba fără şef de haită

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine să-mi mai înţeleagă dansul

oricum privesc inutil
cu ochii mult prea larg deschişi
la un eveniment atât de pământean
dintre mine şi umbra mea
ca şi cum ar fi ceva mult prea imoral
aproape o blasfemie la adresa zeilor
iar eu numai bun de condamnat la moarte

dansez şi zâmbesc aproape fantastic
precum un soare din spatele lunii
la final de eclipsă
deşi cunosc verdictul acesta încă de la naştere
poate de aceea râd ca un nebun
şi dansez atât de drastic
ca la un referendum despre sfârşitul lumii

iar judecătorii se tot întreabă
dându-şi coate între ei
chicotind pe înfundate
balansându-se în ritmul nisipului

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Deşi eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând ţigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat şi gri
În haine cenuşii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez şi să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, faţă-n faţă,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceaţă
Şi realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Şi morţii pe care i-am iubit,
Laşii stând pitiţi veac după veac
Şi obraznicii trăgând folos necuvenit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen scuzabil

Ne-am scufundat planeta în zile-ntunecate...
O, regreta-vom timpul cu întâmplări normale;
Acum par că-s fireşti chiar faptele ciudate
Şi ne-am corupt simţirea slăvind stări imorale.

Tot ce-i demonic, iată - ne-apar-acum în faţă:
Ucideri, ură, groază, psihoze de războaie,
Iar inima ne-o schimbă-ntr-un bulgăre de gheaţă.
Mama natură însăşi devine-o ciumăfaie.

Privesc cu-nfiorare cultura cum decade.
Dezmăţu-i pretutindeni stăpân la el acasă,
Eşafodajul clipei e-mpins şi jalnic cade,
Iar eu cerc să mă apăr ca melcul fără casă.

În nebunia asta, fii farmecul de-o clipă;
Cu ochii tăi de stele, fii marea mea salvare
Şi spulberă-mi coşmarul ce-n juru-mi se-nfiripă,
Căci el ne-anunţă parcă semnalul de plecare!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerilă şi Bombănilă

Smerilă şi Bombănilă erau fraţi gemeni,
Smerilă stătea smerit ca un ghiocel;
Bombănilă nu facea nimic, dar bombănea mereu,
Unii ar fi spus că era un tip cam ciudăţel.

Smerilă era fericit, prieten cu toată lumea,
Bombănilă era, cum bănuiţi, invidios foarte;
În timp ce Smerilă călca fericit pe căile Domnului,
Bombănilă era o sursă de imoralitate.

Pe Smerilă nu l-a văzut nimeni încruntat,
Nici pe Bombănilă schiţând un surâs, oricât de mic;
Smerilă-şi făcea prieteni fiind el însuşi,
Iar Bombănilă prin uneltiri şi şiretlic.

Aşa că, Bombănilă, poartă-te ca frate-tu, Smerilă,
Iar tu, Smerilă, te rog, nu te-apuca de bombănit,
Căci dacă bombăni o s-ajungi ca frate-tu, Bombănilă,
Bombănilă, te rog, fii şi tu uneori cât de cât smerit.

poezie de Eldred Herbert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!