Poezii despre indiferență și lumină
poezii despre indiferență și lumină.
Noaptea
ce taciturnă noapte, ce obtuză
ce lungă și indiferentă
-te-ași invita iubito călăuză
într-o poveste cu lumina transparentă
dar știu că n-o să vii, ești dusă
în altă lume și în altă vreme
din noaptea taciturnă și opusă
și transparenței și luminilor extreme...
poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O moarte în deșert
Singura moarte este atunci când
Pierzania ta vine din câștig,
Bezna din lumină, ignoranța din știință
Și indiferența din dragostea-împărtășită.
poezie de Robert Browning din Dramatis Personae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferența cu ochii aplecați
Indiferența cu ochii aplecați
la capătul aleii de piatră ca
o statuie a absenței
într-o seară
cu lumini înghețate pe lac
În miezul de aur al tăcerii
cântări vesperale
Gândurile ei se-adâncesc într-o
cameră cu mobilă veche și oarbă
Corăbii pe ape verzi nemișcate.
poezie de Ioana Trica din Noaptea șarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracol
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroși a copil - după două nașteri
care te-au împăcat cu propria-ți naștere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
Cauți în Tarot semnele unui viitor ce își ține
trecutul în brațe,
ca un sinucigaș ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
Și întrezărești,
în clipa când lașitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nimic
Nu mai vreau sa-mi fie rușine de mine,
M-ascund in uitare,in ganduri fulgeratoare,premeditate,
Pe care le transform imediat in indiferența,și le uit în vene,
In miraje celeste,disimuland, in idei de libertate.
Vreau ca azi să învat ce inseamna nimic,
Sa mă pierd în betii surde și să rup din din îndurare,
Să rad nebunește,macabru, văzandu-mă trantit,
În noroiul luminii, in păcat și-n iertare.
Să sap tunele spre lumina conștiintei,
Și de ea dand sa gust din cristalele-i reci,
Găsind un puști ciudat ce plange, să-i ard reținerile dorinței,
Și să rad, in delirul absurd, de praful de pe-acele cruci.
poezie de Bucur Marius Ovidiu
Adăugat de Bucur Marius Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochelari de cal
Nu are nicio logică politica
aleșilor poporului
Niciun tiran luminat
n-ar putea scoate
România
la
liman
Suntem
o
țară condamnată
Și
trebuie
să executăm
sentința
la
locul de muncă
infernul cotidian
Avem vecini buni
și
indiferenți
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (5 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin de candelă
cunosc legi divine dar și omenești
mi-ai intrat în suflet printre catrafuse
bucurii și amintiri azi le răscolești
gem în depărtare emoții apuse.
prietenia noastră a fost o minciună
regretele îngheață într-o indiferență
secunde mâhnite în clepsidră se-adună
ca nisipul în valuri de interferență.
în candelă pâlpâie lumina difuză
lucruri banale îmi amintesc de ține
n-ai fost nălucire, inima refuză
să te dea uitării printre serpentine.
candela aprinsă suspină în noapte
inima tresaltă cu amare șoapte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hic et nunc
Într-un timp, pe drumul Ierihonului, un om
Și-a văzut moartea cu ochii, odată,
Iar tu, cel ce citești, acum, rezemat de un pom,
Încă te mai întrebi dacă ieri l-ai văzut, în colțul unui hotel,
dormind, pe o dală de piatră...
Nu striga după un ajutor, era doar cu visele sale,
Înfrigurat și lipsit de puteri,
Într-o mare de lume, într-un oraș luminat, și nu o vale,
Cu trecători grăbiți, indiferenți, sirene și puzderie de mașini,
acompaniate de raideri
Ai crede că, pe acest drum al tău, el, în această lume, nu-i singur
Și, poate, speri că altcineva îl va privi cu alți ochi,
Dar ochii tăi, când văd primii luminosul azur,
Cărei bucurii i se-nchină?
Privilegiul acesta e pentru toți, căci a fost creat inimii și nu privirii,
Iar tu de-ai înțeles, nu trece, ca atunci, mai departe,
Oprește-te, ascultă-ți secundele firii
Și învelește-i sufletul plin de dureri, dându-le la o parte!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Grigore Vieru
La masa Domnului a fost chemat
Încă-un poet, din basarabi născut
Ce a făurit din versu-i avântat
Pod de simțire peste mal de Prut.
Un om plăpând, care s-a tot zbătut
Asemeni unui fluture-n lumină,
Privindu-ne de multe ori tăcut,
Cu milă și -nțelegere deplină,
Avea în ochi ceva nepămantesc,
O dragoste și-o pace nesfârșită,
Iubea frenetic tot ce-i românesc,
Visând să- și vadă patria unită.
La porți împărătești a tot cântat
În grai străbun durerea despărțirii,
În munții reci de gheață a sculptat
Cu lacrimi calde slovele iubirii.
De vreți să-i arătați recunoștință,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu,,, toamna
tu... toamna
mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare
cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană
singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre indiferență și lumină, adresa este: