Poezii despre indiferență și superlative
poezii despre indiferență și superlative.
Vers Lumii
Tăcere peste tăcere
mă sufoci
cu indiferență
și răceală.
De ce, lume,
nu vrei să mă ai?
De ce, stelelor,
nu vreți
să mă străluciți
pe cer?
De unde până unde
se-ntinde
nepăsarea ta
cea mai rece
din toate?
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința inimii și suferința minții
Suferința inimii tale
Și suferința minții tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferența la suferință a minții tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinței din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferența dintre suferința inimii
Și suferința minții este următoarea:
Suferința minții evadează din colivia corpului,
Suferința inimii zăbovește în viața realității.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 ipostaze ale cerului
I
Ah dureros cel mai dureros
cer printre frunze
răsărind spre-ale corupe.
II
De-a pururi se țese
crisalida cerului
virginala indiferență.
III
Ochi estropiat
văzându-se doar
pe sine.
IV
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Grigurcu din Righoarea văzduhului (1978)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Spleenuri (4)
De morb de nostalgie de terestru cad
Mă tot crucesc c-am fost în acest iad!
Boem plutind pe vinul de rubin,
Lăsat de unul singur prin vâltoare,
M-am afundat în cel mai negru spleen
Și în iubirea voluptoasă care doare.
Indiferență. Nici gând de escapadă
Cum să dorești la infinituri plus?
Aștept zadarnic hlamidele să cadă
Peste poeme. Nimic nu-i mai presus.
Se odihnește, alb de inocență, Cerul,
O lene sepulcrală domnește-aici în Rai,
Și veșnicia-i garantată. Știu Misterul
Nu circulă prin galaxii nici un tramvai.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Snoave târzii spuse-ntr-o noapte în cimitir
Marea întrebare a lumii: lumina!?
Sau a prins cineva vreun foton, să-l țină legat între oglinzi?
Cu privirea încleștată și-o dragoste deshidratată
pluteam în derivă,
într-un triunghi al bermudelor în scufundare.
Am rămas singurul nebun ce funcționează perfect,
pe-o tablă de șah cu ferestre închise.
Priveam cu încredere,
spre privirea ce mi-o ofereai cu deznădejde.
Întunericul cădea, conturând umbre funerare,
strivind dorințe, insatisfacții,
o viață sublunară, cu nimic paranormal sau extrasenzorial.
Eram doar umbre, îmbrățișând satârele nopții.
În rest,
nimic afectat de întuneric,
ca și când nimic nu s-ar întâmpla rău!
Natura însăși este total indiferentă, la asta!
Indiferența!
Ea
este cea mai mare forță, din univers!
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne!
unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu că atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă
din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantonament
noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim diminețile
ca și cum...
vulnerabili/ hipnotici... hipnotizați
ne apropiem: nicio graniță!
visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidității
suntem marionete
în primă instanță niciun mecanism suspect:
noi înșine specii cu neputință de clasat
ștergem pe jos
cu genunchii noștri de sânge
pălmași adunându-și măruntaiele
din colții Sentimentului
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșire
Am băut o cană cu vin
te-am regăsit înșelător în apropiere
conversația noastră părea compromisă:
nu îmi doreai inspirațiile
nu îmi mai hrăneai iluziile
și tot nu aveam curajul să-ți spun adevărul
Doar o discuție începe:
Ați fost informat din timp... sau
Nu se explică tot ce vedem
alte modificări se impun,
și simțurile năvălesc amarnic odată cu îmbrățișările
jinduite dar neformulate.
Astfel ajungi la forma care se transformă universul palpabil
valabil numai pentru cei ce universul în alt anturaj
mai înalt, mai condescendent, mai indiferent față de ceilalți
până rămâi cu sentimentul tanatic
mai apropiat conceptului de stare
identificat cu pierderea sublimității
și îmi vâri în țeastă aprecierea că sunt cel mai puternic
când eu sunt atât de slab.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la Klimt
Dacă te face să te simți mai bine, să știi că în fiecare seară te urăsc în moduri diferite...
Și adorm, dimineața pe la șase și-un sfert cu Ura lângă mine citindu-mi din chiștoace sănătoase de insomnie
o poveste ce-ți poartă numele bolnav...
E ok acum, am adormit și poate fără să știi te-am dus și pe tine la culcare, te-am sărutat pe frunte și ți-am promis cea mai îndulcită indiferență pentru ziua următoare...
Fă-mi o favoare, te rog!
Ți-am lăsat pe măsuța de cafea, un bilețel unde sunt scrise toate numerele de telefon ale timpului,
fixul,
mobilul...
Sună-l într-o pauză de studiu să-ți spună dacă aștept degeaba ceva e posibil să nu se întâmple...
L-aș suna eu dar mereu îmi închide...
M-am trezit din viață pe la patru și primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi pun oasele la loc de cinste în vitrină...
După la poștă, să trimit câteva scrisori acasă...
Să vizitez Clujul...
Apoi să zbor de pe acoperișul clădirii unde stau cu aripile mele împrumutate de la Klimt...
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cicatricele vieții [Life's scars]
Toți spun că lumea e rotundă,
Însă eu cred că-i un pătrat,
Rănile mici mereu abundă,
Căci pe la colțuri au intrat.
Dar am aflat plecând de-acasă
Călătorind spre Occident
Că rana cea mai dureroasă
Ne-o fac cei dragi, e evident.
Persoana rea, disprețuită,
Te umple întruna de venin;
Și inima-ți va fi rănită
De tot ce face-acel străin;
Acestea-s lucruri trecătoare;
Dar e-un precept pe care-l știm:
Ne fac răni mari, usturătoare,
Numai aceia ce-i iubim.
O haină șic, farmec aparte,
Pentru străini le etalăm,
[...] Citește tot
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre indiferență și superlative, adresa este: