Poezii despre individualitate și moarte
poezii despre individualitate și moarte.
Laudă unui om
El a intrat în companie asemeni unui aprinzător de lămpi
iată, mințile greoaie, una după alta,
au început să vadă, să iradieze
o lumină benefică.
El a intrat în companie asemeni
unui polizor iată, mințile greoaie
trimițând scântei, unele către celelalte,
devenind ascuțite, devenind folositoare.
El a intrat în companie
fiind doar el însuși dar acum a devenit unul
din multitudinea de morți a companiei,
unde nu sunt individualități.
Cu timpul, luminile benefice devin palide,
dar nu dispar. Lamele ascuțite
devin tocite, dar încă mai taie. El nu mai este:
dar tu îi poti vedea încă urmele prin zăpada lumii.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre individualitate și moarte, adresa este: