Poezii despre inimă și minciună
poezii despre inimă și minciună.
Îndemn la democrație
Se stă la coadă la democrație
Și realitatea este vie.
Cu infantilitate, ei o tot subjugă
Și nu o reînvie nicio rugă.
Tu, omule, un animal plăpând
Renaște-n inimă și gând.
Și luptă pentru drepturile tale,
Căci ele sunt, acum, în minți primare..
poezie de Liviu Reti (2 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictorule de realitate
M-am săturat să te visez pictând
Pe planșe albe, negrul gând,
În inimi calde, reci simțiri,
În minți bolnave, regi și miri.
poezie de Silviu Obreja (11 septembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Cuvinte,
În care inima omului se oglindea
Goală, surprinsă, la început,
Un colț caut pe lume, o oază
Ca să vă șterg cu lacrimile mele
De minciuna care vă orbește.
Împreună cu amintirile de spaimă
Muntele vostru s-ar topi ca zăpada
Sub semnul soarelui...
poezie clasică de Umberto Saba
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între el, Dumnezeu și timp
întotdeauna am știut că
omul minte din cauza prostiei lui
și asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează și o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
știu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a știut că
între el și celelalte lucruri
există minciuna
și că se împarte între el, Dumnezeu și timp
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intens... (O inima curata)
Cuvinte asternute pe hartie,
Cuvinte fara noima, fara sens
Compun divina melodie... a inimii...
Intens... intens bate si ea fara-ncetare,
neobosita si inflacarata,
intens iubeste fara de hotare
aceasta inima...
Curata... curata fara pata, fara indoiala,
fara minciuna, egoism si sila...
Vezi tu acum, Tu cititor de rele?
Asa iubeste-o inima umila.
poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!
A plecarea
plec din oraș
cu inima strânsă într-o tufă de soc
între un greiere uriaș
și o libelulă masculă
a!
așa e în natură: plângi
la urmă e mai bine e mai bine să
te freci de insecte erecte
ca o periuță de minți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocan de tămăduire
Minciuni de tămăduire
Mi-ai înfipt cu șoaptele
Venine-negrind slovele
Cântate cu amăgire...
Oferindu-ți inima
Pe panerul încrederii.
Ce ai-nghețat-o cu șerpii
Cu atingere-ți vampă..
Spărgând-o fără milă
Cu un ciocan de gheață
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acesta
Ei spun că simulez sau mint
În tot ce scriu. Nu este așa.
Adevărul este că eu
Simt prin imaginație.
Nu folosesc corzile inimii.
Tot ce visez sau las liber
Alunecă de pe mine sau moare,
Așa cum se întâmplă cu-o terasă care privește
La lucruri de dincolo de ea.
Acele lucruri mă călăuzesc.
De aceea eu scriu din mijlocul
Lucrurilor, nu lipit de picioarele cuiva,
Liber de propriile mele confuzii,
Preocupat de ceea ce nu este.
Sentimente? Să lăsăm cititorul să simtă.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 4
De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moștenire-a frumuseții-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite și curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogația ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânți în strună
Esențelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul și fala
Și-ți vei minți încântătorul sine:
Atunci când firea-ți va chema răceala
Cum vei răspunde... dur sau cu rușine?
Cu tine, frumusețea-ți, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inimă și minciună, adresa este: