Poezii despre inimă și păr blond
poezii despre inimă și păr blond.
Dor
Cupidon, ferindu-și nudul,
A trecut pe uliță.
Inima, mi-o poartă, crudul,
Într'un vârf de suliță.
Chipul cui îmi vine'n minte?...
Mâna cui îmi flutură?...
Stau și-aștept, ca mai'nainte
Sub castani, pe butură.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul I, nr. 23, 1 decembrie 1936, p. 436
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așterne iar patul
Abia astept
să te văd
pentru că am visat
cum crescuse iarba
în fata unei inimi.
Te chemam să vii
în voalul de mătase
muză și mireasă
slobozind îngerii
frumoși
ai fericirii.
Femeie cu părul blond
sărut și răsfăț
prin visul ce doare
asterne iar patul
dragostei
în soare.
poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vino-n templul primăverii mele
Unde cântă îngerii la harfă
Ridicând ușor până la stele
Sunetul, cum roșia eșarfă
De zefir spre ceruri e purtată.
Vino-n templul primăverii mele,
Lup bălai cu inima vărgată!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Moartă
Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deșert de cenușă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.
Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puțin.
Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău iubito
Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se așterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.
Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topește în palma ta.
El este rugul care încălzește
O inimă rece și grea.
Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Și dulce ca strugurii din vii.
O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt că sunt plin
ochi de dragoste și alte boli
de inimă în sufletul care pictează
buzele tale pe buzele mele
mai mult pe retină îmi urcă
am ajuns la punctele de suspensie
sufletul e un fluture albastru
iubesc intens părul blond
lacrimi de nebunie ies să-l ude
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuale de geografie
Am fi urcat cu ochii ore
pe Obi, Nil și Amazon...
Iubeam în Cuba și Azore,
puneam la pol un fanion.
Nicicând aici, mereu acolo,
spre-un cer din sud fosforescent,
cu Magellan și Marco Polo
ne dezlipeam de continent.
Plecam cu Amerigo Vespucci
sau către Lhassa și Baikal.
Foi de trifoi cu semnul crucii
se răstigneau în manual.
Iar între Borneo și China,
ascunsă tainic printre foi,
o buclă blondă ca lumina
călătorea în vis cu noi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zise Domnul
Sunteți doar experiment
Zise Domnul vorbind lent,
Pe-o planetă, nume, Rai
In sistem solar bălai.
Sunteț inimă in trup,
Cap rotund de cantalup
Cu sinapse, neuroni,
Întrerupte uneori...
Sunteți doar experiment
Cu natura la pachet.
Absorbiți de Infinit
Zise Domnul adormind.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai
Mai! Mai! și aurora cu lacrimi de topaze,
Mai: albele calicii de crini, dulci flori de-amor,
Și vocile de frunze, și raze, și extaze,
Ș-a traiului uitare, un chin de care mor.
Mai: barca ce se duce pe undele tăcute,
Și clarul dimineții, și veseli lopătari,
Și luni ce sparg văzduhul pe-azururi renăscute,
Și bălți de-argint, și trestii, și candizi nenufari.
Ș-oriunde, o natură tot tânără, tot blondă,
Și-n cer, pe car de flăcări, Apollon, crud și blând,
Lucind într-o părere de cursă vagabondă,
Jucându-și caii de-aur și-n inimi săgetând.
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inimă și păr blond, adresa este: