inocenţă şi lumină

Fragii

Pădurea uriaşă stinge lumina zilei.
Munţii de piatră ţin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Şi pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuante de verde

Ochii ei verzi, plini de stralucire, sunt raza de lumina pe chipu-ti trist
Ochii ei verzi, la nesfarsit sa-i privesti
Ochii ei verzi, plini de taina si mister
Iti vor voRbi cu soapte inocente
Ochii ei verzi, sunt ca si-o oglinda pentru el
... si, ce poate fi mai frumos decat chipul lui, reflectat in ochii ei verzi?!

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune nocturnă

În toiul nopţii resuscitam
imaginea lunii
pe post sui generis de muză
partea poetică a ei
inclusiv partea nevăzută
că să emane vise de lumini
noi acţionam concentric
undeva la zenit
se desluşea chipul
strălucitor al dimineţii
doar cei inocenţi
şi curaţi la suflet
pot resuscita luna cu brio.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nţelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând acelaşi dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ţi capturez,
Cu buzele fierbinţi, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aş să visezi,
Aşa cum te visez în nopţi, ca un ostatec.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografia sincerităţii

Este în candoarea Luminii
Pe care o revarsă cei buni
Şi pe care o poartă mereu cu ei.

Radiografia iubirii
Se găseşte în emanarea energiilor
Din corpul uman
Ce se revarsă prin sorpul astral.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest joc inocent

o dorinţă aleargă printre poeme
trece de pe o pagină pe alta
cu un geamăt stins
se agaţă de amintiri
crezându-mă poarta deschisă
spre lumina lumii

m-a găsit în această dimineaţă
într-un loc aşteptând să renasc
din oră în oră
cu chip nou şi privire de piatră

pregătită să intre în viaţa mea
unde lucrurile sunt aşa cum sunt
cu ploi dense şi cerul opac
dorinţa încolţeşte un zâmbet
sprijinit pe conturul buzelor
dintr-un vers ce prevesteşte
sfârşitul poemului
pentru că este târziu

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază...

lumină plumburie la fereşti
înfăşurată-n văl adânc de ceaţă
esenţei tale triste şi lumeşti
şopteşte buna, bună dimineaţă

chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni să viscolească
chiar dacă nu- o să se ţină cont
că mai exişti şi ipostaza ta-i lumească

iar dacă nu- va viscoli mereu
cu linişte şi zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sărutul nostru pare o rugăciune

în el ne auzim inocenţa
şi tăcem fără scuze

câtă cruzime

liniştea
se sprijină
pe un înger
şi zboară

strângem
bezna
sub un
deal de lumină

auzim porumbei
cum trosnesc
pe buzele noastre

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, clasa a VIII-a

S-au scurs 8 ani de şcoală, au trecut grăbiţi
În care multe amintiri noi am adunat.
Azi ne luăm la revedere, dragi colegi iubiţi
Fiecare pe-un nou drum a plecat.

Şi ne despărţim de fiecare profesoară
Parcă ieri păşeam firavi şi cu ochi inocenţi,
Clopoţelul răsună pentru ultima oară
Copiii de ieri, astăzi sunt adolescenţi.

Au trecut 4 ani de la frumoasa toamnă,
Dar ne amintim clar fiecare clipă
Când o dulce şi scumpă doamnă
Ne-a luat pe toţi sub a dânsei aripă.

Scăldaţi în lumina caldă a dimineţii
Glasurile noastre se aud pe holul clădirii.
Pentru ultima oară. Ne vom urni pe drumul vieţii
A sosit momentul trist al despărţirii.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor

De ani şi ani, mereu revin cocorii,
Spre vadul lor de ape cu speranţe,
Aşa cum arcuindu-se-n restanţe,
Pământul însetat rechiamă norii

Şi lutul cald;deschizător de stanţe,
Stăpân peste sudorile candorii,
Răsare luminos la fel ca zorii,
Poemul nemuritelor instanţe,

Iar cerul plin de brazi şi căprioare
De cerbi înalţi cu inima ca para,
Când sevele irump cu primăvara,

Desferecând trecutul, desţelnit de floare,
Cuprins de o frenetică vâltoare,
Izvor de apă vie, cât e ţara!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!