Poezii despre insecte și lumină
poezii despre insecte și lumină.
Păianjenul
Stă pânza-ți diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineața o perlează.
Trăiești plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătușează,
Îți torci un fir ca firul de lumină.
Și te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.
Și fericită ești trăindu-ți visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.
sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de flutur
Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ploaia mai poate uni
când Dumnezeu răstoarnă lumina în oameni
te ascunzi în frica unei tenebre, prea toate-s în văz și lutul
aleargă înaintea asfințirii
rostogoleai cuvinte în
jelania păsării de a fi
pe ușa din spate a clipei de ființă evadează
insecte de suflet
roua moale a nemuririi apleacă petala gândului
rațiunea e o secundă a mirării
vorbești pe limbi de ceasornic
trezind emoția copilului în ajun de mâine
îl așteaptă fericiri de soare în zori
când se deschide corola luminii spre floare,
clipa aceea unică a dezlipirii dintre cer și pământ
doar ploaia mai poate uni
ce s-a despletit între noi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Paparuda
Comentează! | Votează! | Copiază!
drumeț
țara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai crește a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primește soarele să moară
la margine de ape.
Roșu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopții iși caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țânțarul (fabulă)
O insectă
Infectă,
Care pare fină,
Văzută-n lumină,
Căutându-și în pungă,
Atacă-ntr-o dungă
Și în orice caz,
Direct la obraz!
Iar ca o afrondă,
Atacă c-o sondă,
(Din niște inele!)
Ce-o-nfige sub piele!
Se aude un poc!
(La fel ca la bloc!)
Și prinsă la rugă,
E strivită-n fugă!
fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuarelă
Au înverzit copacii de cântul unei mierle
Ca de-o zăpadă verde căzută-n luna mai
Și ferecat în sunet, e aerul cuminte
Suflat prin narghileaua parfumului de ceai.
Păstorii de insecte, duc greierii la munte
Prin colbul de lumină pufos ca păpădia
Și-n timp ce dulci miresme plutesc îmbietor,
O frunză de arțar, contemplă veșnicia.
Splendoarea dintre maluri susură aievea
Trecând peste genunchii pietrelor din vad,
Un zbor desculț e bronzul de pe aripi
Al unui cărăbuș, cu sufletul nomad.
Albastră e pădurea foșnind prin alunișuri
Cu fluturi argintii, împovărați de cer
Și păsări cântătoare ce fumegă aiurea
Un recital de triluri, prin temple de eter.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Summertime sadness
Și uite așa a trecut vara,
apoi
răceala întâmplătoare a inimii tale,
zumzetul de oameni închiși în supermarket
- insecte dezorientate în borcan s-a stins,
marea dezamăgire și plânsul înăbușit în mască,
sârma ghimpată din piept
și planta copilăriei mele deodată.
Au mai rămas doar câteva biluțe de soare jucându-se pe pielea mea ușor malignă.
Câteva râsete de declanșat,
câteva minți de deschis.
Multe, multe rochii nepurtate și cerceii de topaz care n-au strălucit în lumini de festival,
în dinții tăi de lup,
în oglinzile liftului care cobora în pericol.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu. Nu știu ce parte din viață urmează
Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puține lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din inimă
dedicate sentimentelor delicate,
abia acum am făcut curat.
Aici, era o colecție de gânduri rușinoase!
Dincolo, un insectar de idei inventate,
aproape vii, care încă mai urinau!
La geam era o gheretă cu tejgea:
consignația mea cu vise-mprumutate.
Am aruncat toate deșertăciunile,
am pus becuri, șters praful, perdele...
am stropit cu aghiasmă, am tămâiat;
acum toate sălile astea mari sunt goale.
În mine văd tot mai bine un om împăcat
și simt lumina și rostul creației...
A trecut un sfânt tăcut... și m-a înfiat.
Pentru el făcusem curat!?
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabăra Vadul lui Vodă
Pe malul Nistrului, la vale,
Pe vadul lui Vodă, călări,
Elevi curioși, profesoare,
Insecte, gândaci zburători,
Ascultă povești de istorii,
Mânați de-o nebună dorință,
Povești despre daci, despre lupte,
Trăind cu propria ființă.
În tabăra plină de farmec,
De mari bucurii și lumină,
Natura e mult mai frumoasă,
Viața e mult mai divină...
Veniți! Bucurați-vă dară!
Vacanța v-așteaptă aici,
Aici e o parte din țară,
Și-aici sunt de veacuri, bunici...
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara!
Cântă cucul pe la porți
Și miroase a primăvară,
Parcă ne-am dori cu toți
Să transformăm iarna în vară!
Bâzâitul insectelor, mugurii copacilor,
Zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor,
Mireasma și frumusețea florilor,
De toate acestea ne-a fost nouă dor!
Natura parcă învie, și e mai multă gălăgie,
Prin codru, în ape, pe dealuri mici și înalte,
E minunată această gălăgie, totul e o armonie,
Zici că este o poveste dintr-o minunată carte!
Soarele cu a lui lumină și căldură,
Ne dă startul la admirat și privit,
Toate sunt făcute de așa natură,
Ca să zicem: "Primăvară bine ai venit!"
poezie de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre insecte și lumină, adresa este: