Poezii despre insomnie și moarte
poezii despre insomnie și moarte.
Insomnia bătrânilor
Cei bătrâni nu mai au somn.
Se plâng, când patru ore dorm.
Mă-întreb: când vor muri, ce fac?
Că vor dormi, mai mult de-un veac.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred în moartea de apoi
E, he,
Ce mai așteaptă morții învierea,
Ca insomniacii dimineața.
Unii sunt depresivi,
Alții fac atacuri de panică,
Întrebându-se ce-o fi cu ea...
Mulți și-ar dori să moară,
Dar nu există moarte de apoi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiunea unei umbre
în războiul cu tine însuți
nu moare nimeni
nu există pradă și
nici prădători
câmpul de luptă e doar
un spațiu al insomniilor
dintre două clipe
durerea ta e și a celuilalt
doar unul își potrivește pașii
după mers
și acela ești tu
căutând în rucsacul de pe spate
toate spaimele morții
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri târzii
Suferă de insomnie
și toate le dor.
Știu deja că lumea
poate să existe și fără ele.
Stau departe de foile de hârtie.
Singure se trag la margine,
precum elefanții
înainte de moarte.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nervi în noapte
E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morți, pe când cei morți sunt vii, -
Și toți îmi dau o criză de fobie.
Îi văd trecând prin viața mea pustie
Cu relativul vieții lor pustii...
Și-n pragul absolutei veșnicii,
Aștept să-mi sune ceasul lor și mie.
Mereu ciocanul vremii cade greu
Și-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusința lui stăruitoare...
Și-mi fură somnul spaima de pământ...
Și mor mereu cu clipa care moare...
Și-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...
sonet de Mihai Codreanu din Turnul de fildeș - Lira neagră (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Insomnie
respirația mea miroase a cretă.
mă sufoc în somnul celorlalți
oriunde ajung moartea a ajuns deja.
pe asfalt umbrele dezastrelor dansează sub loviturile nopții
poezie de Ioana Negoescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
Eu chem iubirile, pe cele care, frânte și urmărite de coasa verii, înmiresmează seara cu lenea lor cea albă.
Coșmar nu mai exită, dulce insomnie perpetuă. Nu mai există ură. Există numai pauza unui bal a cărui intrare e pretutindeni în negurile cerului.
Eu vin înaintea șopotului fântânilor, la finalul cioplitorului în piatră.
Pe lira mea o mie de ani nu cântăresc nici cât un mort.
Eu chem îndrăgostiții.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea se naște, trăiește și moare..
Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba se ascunde-n pământ.
La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăț nebunesc.
În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.
Că vite și păsări sunt sacrificate
Cu șocul electric, cuțite zimțate.
E-atâta cruzime în noi și-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi și sânge pe gură.
Mi-e milă de tot ce e viu și mă doare
Că lumea se naște, trăiește și moare.
Trăim pe-o Planetă de jaf și război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ți milă de noi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când va veni, moartea va avea ochii tăi
Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi
această moarte care ne însoțește
de dimineața până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remușcări
sau unei obișnuințe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un țipăt mut, o tăcere.
Așa cum îi vezi tu în fiecare dimineață
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranță,
speranța că-n acea zi noi vom ști
că tu ești viață și că tu ești nimic.
Pentru că fiecare viață are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obișnuință de care tocmai ai scăpat,
ca și cum ai vedea-n oglindă
cum o față moartă reapare,
ca și cum ai asculta, atent, niște buze închise.
Vom coborî tăcuți în abis.
poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
File (1)
Neliniștea sufletul i-l zbătea
Și-am gîndit:
-Nici un regiment de dragoni
Nu-l mai pot salva!
-Problema este: Viața și Moartea,
Eul, Supraeul, Iubirea și Sinele,
Ca și cum te-ai salva, ca și cum
Ai da de-a dura prin lume cu Binele...
Și-atunci am urlat, înșirînd pe ferestre
Cămășile insomniilor mele;
Ningea, scrumiera se umpluse demult
Cu pahare zdrobite, cu stele.
poezie de Constantin Bojescu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre insomnie și moarte, adresa este: