Poezii despre insomnie și suflet
poezii despre insomnie și suflet.
Melpomene (tragedia sufletului)
Derviș iederă
Din murenele de dor
Ce curg prin vene,
Pietrificate katane
Căzute in insomnii.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomniac
De ce ești treaz în miez de noapte?
Ce gânduri mintea ți-o străbate?
Ce îți produce insomnie?
Și-ți umple sufletul de agonie?
Deși e liniște deplină,
Ecoul singurătății răsună,
O stare morbidă își face loc în tine,
Renunță! Nu te minți că va fi bine!
Dar oare a cui e vina?
Că ai început să fii precum Luna.
În orice noapte strălucești,
Dar ziua mereu te odihnești.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea nu am
somn aproape deloc
oftez patru ore după iubire
mă plâng. mă-ntreb de ce
noaptea? și noaptea vine
cu iubirea neadormită
mai mult de un veac
este insomnia
îndrăgostitului cu o cicatrice
în suflet am o sabie care taie
noaptea tristă de veghe
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
File (1)
Neliniștea sufletul i-l zbătea
Și-am gîndit:
-Nici un regiment de dragoni
Nu-l mai pot salva!
-Problema este: Viața și Moartea,
Eul, Supraeul, Iubirea și Sinele,
Ca și cum te-ai salva, ca și cum
Ai da de-a dura prin lume cu Binele...
Și-atunci am urlat, înșirînd pe ferestre
Cămășile insomniilor mele;
Ningea, scrumiera se umpluse demult
Cu pahare zdrobite, cu stele.
poezie de Constantin Bojescu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința
Cristos s-a retras în
umbra lumânărilor
să taie bilete de acces insomniilor,
în tăcere între speranțe și regrete
la malul mării farurile s-au stins,
valurile au continuat să bată în pereții bisericilor
năruite de suflete palide
ca două candele stinse.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra copacului roșu
Lacrimi de patimă ating pământul
și pământul devine palid
în umbra copacului roșu,
ce-și întoarce rădăcinile din pricina furiei.
De ce-mi doresc mângâierea frunzelor
ce se lipesc de geamurile tale
rigide,
opace,
ca inima ta orbită de insomniile tuturor,
când sufletul meu plutește
peste tăcerile tale
și se sfărâmițează?
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Vraj(B)a clipei (19 septembrie 2007)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreb
Îmi întreb al meu destin,
Oare eu de ce suspin?
Poate din prea mult alcool?
Sau mi-e sufletul prea gol?
De ce simt cum dintr-o dată,
Se preling stropii de apă?
O fi ploaia cea de vină,
Sau durerea din inimă?
Gândurile nu-mi dau pace,
Ma lovesc ca niște ace,
În noapte am insomnii,
Oare tu când ai sa vii?
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
ridic baricade frigului,
nu-mi rămâne afară decât regretul
de a nu fi zugrăvit cerul toamnei
în sufletul flămând,
iluzia care să-mi hrănească visul în care ea coboară, bate la ușă,
eu lipsesc la întâlnirea cu iubirea
ca mai apoi lumina să-mi inunde pervazul înșelând așteptările
precum eu înșel nopțile cu insomnii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiul florilor de cais
Nu e nimeni să te-asculte,
să-ți vadă ochiul adânc, cuminte,
care așterne pe orice filă,
insomnia vreunui stol.
Din lira sufletului
răsună blând tristeția
aerului inspirat...
Între sprâncene, cel de-al treilea ochi soarbe cerul
revărsându-l pe cerul gurii tale,
ca tu să simți
prezența unor fluturi
în devenire...
Stai încăpățânată și rece,
ca un blestem...
Mare pustiu
în florile de cais
acum când tu, tocmai tu,
te antrenezi să-ți fi dușman!
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indigo
Noaptea cineva-mi pune pe ușă
Un indigo imens,
Și tot ce gândesc apare, instantaneu,
Și pe partea de dinafară a ușii.
Dau buzna spre locuința mea
Curioșii din toată lumea,
Îi aud cum urcă scările.
Cum iau treptele pe tălpi
Și le pun înapoi
La-ntoarcere.
Sunt păsări de toate neamurile,
Câini păzitori de lună,
Drumuri de trecere,
Și salcâmi bătrâni,
Suferind de insomnie.
Își pun pe nas ochelarii
Și mă citese emoționați,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre insomnie și suflet, adresa este: