instinct şi iubire

Poem afectiv

Instinctul e fantezie
Omul o enigmă vie
Natura o veselie
Viaţa o filozofie
Iubirea o bucurie
Teatrul o comedie
Sufletul o reverie
Lumea toată-i poezie.

poezie de David Boia (4 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de molii

Toţi ne iubim
cel mai mult, unii pe alţii şi pe noi înşine,
după ce moare cineva.

Iubire de Molii. Instinct de molie.

E ca şi cum am roade dintr-un pulover
exact în locul unde este inima.

poezie de Doina Postolachi din Poeme cu molii (2011)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eveniment

Urmând un reflex nativ
Sau adulmecând aprioric
Cătarea seducţiei
Penetraţi starea de veghe
Din instinct primordial
Transmis genetic
Dincolo de pânzele albe
Ca să veţi avea parte
De iubire ingenuă
În totală splendoare
Aşa veţi realiza evenimentul
În trei dimensiuni
Cu pasiune şi fler
Eventul în afecţiune.

poezie de David Boia (22 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Cum trec clipele în iureş
Şi orele şi anii fără ocol,
Când noi am fost statornici
Reiterând iubirea-n evantai
Şi persistent am fost prevăzători
Nici lupta cu timpul nu vom pierde
Căci din postură de vizionari
Vom intenta procese timpului
Apoi recursuri la memorie
Şi memorii la cele mii de amintiri
Invocând eternul şi sublimul
Aşa vom scrie permanent poeme
Poeme congruente la iubire,
După sisteme de valori intacte
Cu patos din instinctele primare
Dăinuind prin ele infinitului pervers.

poezie de David Boia (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţiri în noapte

Stau singur pe patul meu trist,
Suspin şi mă rog către cer,
Un suflet să-mi dea altruist,
Să pot să iubesc şi să sper.

Porunca divină e dragostea pură,
Iar gândul meu zboară spre inma ta.
Te rog, fată dragă, ascultă-ţi instinctul,
Porneşte spre mine şi nu regreta.

O suferinţă aspră mă roade-n interior
Şi cred că-i fericirea născuta dintr-un dor,
Căci dacă-aşa durere eu trebui' să trăiesc,
Aş vrea s-o simt alături de fata ce-o iubesc.

poezie de Cătălin Badea
Adăugat de Cătălin Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt iubirea

că s-a scămoşat şi cad
pe gânduri deoarece
în gânduri o găsesc din nou
ca o magie recent descoperită
care mă fascinează
tot ce e nou la iubirea ei
mă antrenează instinctual
nu-i acelaşi refren

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea fetei

Ea reprezintă chezăşia vieţii
Poate elixirul existenţei
Accesată în mod ostentativ
Ar putea să riposteze
Rămâne o atracţie de efect
Prin domeniul ei intim
În puzderie de nuanţe
Se accede acolo mai ales greu
Când cavalerii dau năvală
Se duc instinctiv la atac
Apoi se recurge la o selecţie
Selecţia se face din instinct
Cetatea fetei orişicând
Merită cucerită aidoma
Cu flori şi devotament
Cu patos şi multă iubire
Pentru fascinaţia ei imensă
Ar fi chiar atracţia universală
Ca să poţi cuceri cetatea fetei
Mai întâi trebuie să te predai

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (15 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Fără să ştii
Fără să mă cunoşti
Aseară târziu
Ai răspuns
Gândurilor mele
Intr-un poem.
Telepatic...
Nu era pentru mine?
Rar mă inşel
Un fir nevăzut
Ne uneşte
Intr-o mare
De iubire fluidă
Contopind
Doua suflete
Care merg
Pe maluri diferite
Instinctiv
O femeie simte
Dacă este iubită

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţe

Nuanţa iubirii
Un strigăt din interior
Într-un decor superb
În mii de culori
Mai mult decât
Poate ochiul să priceapă
Şi mintea să discernă
O impresie policromă
Care nu se mai termină
Aşa se împlineşte iubirea
Dincolo de raţiune
Numai din instinct
În mii de culori.
Cu alte mii de pixeli
O minune superbă
O chemare spre Eden.

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor

Îmi e dor de întristarea ce te leagă de decepţii,
Şi de mersul tău domol când te-ntorci de la iubit.
Animalic ţi-e instinctul dar pe-alocuri ai pretenţii
Şi ma-nchizi în versuri seara, lângă un tâlhar grăbit.

Tu, mă pregăteşti de moarte, şi mă-nbraci ca pe-o regină,
Peste sâni îmi pui eşarfe să-ţi rămână numai ţie.
Mă obligi să-mi scriu pedepse, să rămân fără lumină,
Şi m-arunci în temniţi noaptea lângă demoni de hârtie.

Dimineaţa pe răcoare mă priveşti cu ochi de sticlă,
Şi din ei îţi curge verde peste inima-mi de ceară,
Vreau să evadez din clipa când îţi sunt atât de mică,
Şi să inventez un vers, unde ma iubeşti o vară.

Îmi eşti monstru cu pretenţii şi-aştepţi sa-ţi vorbesc în şoaptă,
Vrei să îţi cerşesc iubire ca o ploaie sub un nor.
Mă dezbraci de amintiri şi miros de pâine coaptă,
Eşti un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!