Poezii despre instinct și lumină
poezii despre instinct și lumină.
...și a fost duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de liniște deplină
a coborât în mine
și mi-a șoptit
nu e foarte rău
liniștește-te...
când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
... și era duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
de undeva dintr-un colț
mă privea ca pe un străin
mi- a scanat trupul gol
întins pe masa acoperită
cu un cearșaf alb
mi-a contabilizat bătăile de inimă
și pe fundalul acela de liniște deplină
s- a aplecat peste mine
și mi-a șoptit
"nu e foarte rău
linișteste-te..."
când am deschis ochii
instinctiv
m-am uitat pe fereastra întredeschisă
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
fotografii mișcate tare
distorsiuni
pun demonilor derute
sau ignorându-i pășesc pe muchii
între parabole și instincte
iau cu mine frânte
traiectorii
văd țărmul, dar nu văd marea
ating lumina, dar nu știu Cuvântul, ard
oblic
chimic vântul și nu știu
nu știu unde mi-e pământul
ah, rădăcinile mele lichide
cum mai stau umbră
distorsiunilor!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Separație
Nimeni n-a văzut
O umbră bronzată
Nici măcar lucioasă
Umbra sinelui
Fantomă delicventă
Se situează invariabil
În partea opusă lumini
Pare o sincopă
Ce se ține târâș
După persoană
Și devine șicană
Cine va reuși
Să întoarcă umbra
Pe partea cu lumină
Va scăpa concomitent
De șicane și sincope
[...] Citește tot
poezie de David Boia (17 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile cuvântului
ies din zona de confort cu zbucium intens
dar în crezul meu simt că evoluez
mă lupt pentru lumina cu halou imens
primesc și lovituri dar eu nu cedez.
cuvântul scump e singurul avut
gânduri arzătoare scot aburi din idei
cuvântul mă îndrumă spre necunoscut
să ating nesfârșirea lumii de iudei.
gesturi însămânțate pe câmpii de vis
planuri demiurgice înfloresc și rodesc
dorințe răbufnesc în pana de scris
pe foi imaculate litere roiesc.
instincte frenetice scăpate din abis
în flux nemărginit cu lumini se-mpletesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene pesimiste
Radeti flori, invapaiate de al soarelui sarut
Radeti fara nici o grija, vara este la-nceput
Va asteapta-o viata lunga, cu lumina si parfum,
Fericite, inca nu stiti ca si iarna e pe drum.
Soarele rasare, il vad stralucind,
Sub sarutul lui florile se-aprind,
Patimassi te -dreapta fata catre soare
Dar mor, sufocate, în imbratisare.
A fost adus pe lume fara-a fi intrebat
Instinctele ti-au fost strunite cu putere
Ce falsa libertate, atita ti s-a dat
Ai fost cu totul liber să suferi în tacere.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgi de nervuri
Simplitatea
Are nervuri
Interesante:
Jurăminte,
Creație,
Credință...
Împovărarea
Susține clipele
Imaginației noastre
Care fumegă
În destinații.
Instinctul
Este endemic,
Scheletul tristeții
Doboară
Părți din infinit
Spre lumânarea
Care șterge
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cătare ascendentă
Fuseserăm spirite fugitive celeste
Ca ființe virtuale în fante de lumină
Unde străluceau destinele în vogă
Adunaserăm consecvent din condei
Poeme adiacente cu iz de chintesență
Implementând procese însutit vizionare
Dintr-un conglomerat doldora de stele
Asezonaserăm figuri de stil exoterice
Din postura de promotori euforici
În formațiuni virtual compensatorii
Convertind instincte în noi expresii
Cultivaserăm înțelepciunea în devans
Iubitori inventivi simultan cu prudența
Depășiserăm adumbrirea cu brio
Și diferența în termeni distributivi
Acum vom pleca spre o nouă aventură
În speță accesând pagini de izbândă
Pe trasee inedite progresiv ascendente.
poezie de David Boia (20 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atelier de îndumnezeire
melancolia albă printre zăpezi de-argint
iubire înrădăcinată în instinct epopeic
prilejuri de încântare și de alint
salturi peste agonie cu avânt frenetic.
e forfotă-n atelierul de îndumnezeire
din lacrimi și culori pictez un Crist
sculptez în lut o stea cu strălucire
cu ochi imens cu iris de ametist.
până la oboseală șlefuiesc gânduri
zâmbetele care nu se crispează
în slove aranjate rânduri, rânduri
lumina divină ninsă-i de o rază.
iedera nemuririi învelește ziduri
în pustiul iernii să fie verde oază.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt măsura, masa...
Ce sunt măsura, masa,
conturul? În umbră, instinctul;
în lumină, rugina
care migrează dintr-un cablu în alt cablu.
Gândesc, nu gândesc: își piaptănă părul
în penumbră, după dorință
și după concluzia lăsată de aceasta;
concizie,
infinitate: apa este confuză,
ea cade densă spre un centru neclintit,
frumusețea este făcută și desfăcută
în vreme ce eu spionez ce-a mai rămas din lume
prin ultimul sunet al vocii tale,
aspru și intens.
Ce este cabala,
melodia, arcul
acum când toate se sting
și-în toate care cad, se rotesc și se răstoarnă:
în curând nimeni, trecutul, periferia?
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre instinct și lumină, adresa este: