instinct şi superlative

Mai nou

Băieţii acestea de acum
Cutreieră pagini de-a valma
Mai ales pe internet
Cele mai multe pagini scrise
Rămân aproape neatinse de ei
Ei zic ceva de regulă
Şi fac altceva de obicei
Totuşi băieţii de azi
Merg înainte cu avânt
De când au acces direct
La informaţii de tot felul
Ei cată şi găsesc soluţii
Cu viteza acestui secol
Cu intenţie sau din instinct
Aproape nimic nu mai e cea fost
La ei se vede tot mai pregnant
Impactul tehnologiei inventive
Acum pun optimismul înainte
Şi sper să fie de bun augur
Pentru noua epocă per total.

poezie de David Boia (24 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce nebunie

Iubirea e un soi de nebunie,
Te pomeneşti zâmbind fără motiv,
Lumea întreagă-ţi aparţine ţie
Şi mergi pe drumul vieţii instinctiv.

Iubirea-ţi poate fi prieten fals,
Ce te înşală şi îţi joacă feste,
Pluteşti suav şi dulce ca-ntr-un vals...
Deodată te trezeşti că... nu mai este!

Iubirea, taină a filosofiei,
Cu ea nu poţi, fără ea nu se poate,
La inimă, culmea radiografiei,
La final, un morman de frunze moarte.

Degeaba lupţi, te zbaţi, nu ai scăpare
Speri, raţiunea, de-ajutor să-ţi fie,
Te va învinge, ca pe fiecare,
Iubirea, cea mai dulce nebunie!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strategi

Copacii
s-au trezit sub păsări tăcute.
Este strategia pădurii,
diluată în genele timpului.
Nici un potop nu este veşnic;
unele flori ştiu să plutească
mai mult de patruzeci de zile în frică.
Nici un foc nu egalează lumina unei seminţe;
Există rădăcini legate de imposibil.
După ultimul suspin, gura,
crisalida emancipată,
deschide cuvântul ei cel mai bun
şi în vânt se întoarce pentru totdeauna.
Nimeni nu poate nimic fără poezie sau pădure;
corpul este doar o alegorie a lui Dumnezeu.
Precum copacii,
planând cu cel mai albastru dintre instincte
sufletele
se trezesc sub poeţi tăcuţi.

poezie de Miguel Cortes Gutierrez din Din poezia Americii Latine (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă apropiasem de tine... 3

aşa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginaţie
fără pic de personalitate
spaţiul perfect vid gata să fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanţele cele mai reuşite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârşite...]

hipnotizată şi singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[şi la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârşea...
oraşul capitula... / nu înţelegeam
liniştea aceea devastatoare
mă lovea

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totu-i de vânzare

Pe lume totu-i de vânzare,
Se vinde casă, cal, imaş,
Dar preţul cel mai bun îl are,
Instinctul crud de ucigaş...

În vremile trecutei ere,
Gladiatorii se luptau,
Pentru-a gradenelor plăcere,
Şi între ei se ucideau...

Acele vremuri sunt uitate,
Azi a ucide-i interzis,
Dar sunt prin suflet pitulate,
Dorinţe strămutate-n vis...

Visăm cu toţii să ucidem,
"Vânzând" simbolicul resort,
Prin care moartea o decidem,
La foarte îndrăgitul... sport...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inuman de firesc

Aşa cum, în orice chemare instinctuală,
Se regăseşte primordiul oricărei căutări,
În memoria adn-ului din lumina virtuală,
Stau clipe nerostite de graţie sau resemnări.

Fremătând prin gânduri de sinceră mărturisire,
Amintirile vibrează cu sensuri depline
Pe măsura clipei de-mplinire-n regăsire,
Atunci când exersează gustul neuitării de sine.

Fiecare lucru sau întâmplare ne-aminteşte de-un gând,
Aşa cum gându-i o secvenţă de dorinţe izvorâte din trăiri;
În această interacţiune, ne ducem viaţa constatând
Că cea mai mare parte a ei o trăim din amintiri.

În încleştarea acerbă cu destinul rival,
Multe dintre amintiri se prăfuiesc;
Cu timpul chiuind în freamăt de val,
Totul se scurge inuman de firesc.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi femeii

Femeia astăzi pasămite
E-mpinsă spre cele de jos
Şi terfelită fără sos
La fel ca la un târg de vite

În ochii noştri nu mai are preţ
Urcată de samsari pe câte-o scenă
Îi siluesc imaginea obscenă
Cu cel mai vulgar dispreţ

Iar ea, femeia, se supune
Că volens nolens se dezbracă
De sus şi până jos numai o cloacă
Întinează lucrurile bune

Am pierdut respectul pentru mamă,
iubită, soră. Ce mai poţi să speri
Când lumea scoate la mezat plăceri
Şi-i înălţăm ruşinea-n câte-o ramă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Segmente dilatate oblic

numai
primul fulg, mirarea
apariţia din alte lumi, parcă –
înmuguri emoţie... ceilalţi urmând
devin banali

Un fel de Adam al zăpezii... restul îl ştiţi!
___________

mai mereu cel mai ardent
lumea
a iubit pacea
iată cât sânge prelingându-se...
anume
instinctul belic sfidează Moartea
ca şi cum nu i-ar aparţine... deci, nici mie!
__________

cel mai nesuferit film – nici măcar
o aluzie la sexualitatea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un fel sau altul trebuia să fie duminică!

începeam şi azi cu aceeaşi oboseală
aceeaşi teamă estompa contururile
trecerile noastre spre un capăt cu sens al zilei
plânsul era la fel de sugrumat nu ştiu
dacă ne ruşinam dacă ne încăpăţânam
să intrăm... să rămânem într-o imagine:
"eroii fără de riduri", "micii zei", "invincibilii"?

încet încet ne pierdeam
abilităţile de actori
o pală intempestivă şi rolul nostru...

am zis că e bine
la fel ca altădată
că totul era cel mai probabil
o deraiere uşoară o "variaţie"

se lăsa amiaza se bătea de noapte
n-ai fi ştiut să-mi răspunzi dacă te-aş fi întrebat
care era punctul acela de unde continuaseşi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgiri

(Dedicat scriitorului francez André Malreaux (1901-1976) care a zis: "Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc.")

Tot secolul acesta este-o pilulă-amară:
Dorinţe, vii instincte, ameninţări de groază,
Tehnologii complexe, menite, bunăoară,
Să ne unească - însă mai rău ne-ndepărtează...

Visăm doar preamărire, doar bogăţii, putere;
Doar vârful piramidei - ca indivizi, ca ţară -.
Dorim mari satisfacţii, mari funcţii şi avere,
Distracţii nesfârşite, viaţă de vis, uşoară...

Şi vrem toate acestea nu mâine, ci acuma!
Pe cei fără putinţă care ne stau în cale,
Fiindcă sunt slabi, i-mpingem, le luăm din viaţă spuma
Sau... de nu-i dăm deoparte, ni-i facem slugi vasale...

Cei ce nu pot să lupte, că-s veşnic ne-mpăcaţi,
Îşi ameţesc tot visul în mod virtual şi-amarnic,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!