iubire şi maturitate

maturitate

Maturitate:

mare adâncă, dar lină;
iubire statornică, liniştită, deplină;
trăire profundă, amestec
de ploaie şi cer-curcubeu;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una şi cealaltă

De ce, prin ploaia îndelungată, la nesfârşit te legeni trandafirule cu dublă floare?
Ca două viespi mature sunt ele şi n-au zbor
Cu inima le văd căci ochii-mi sunt închişi.
Deasupra florilor lăsat-a iubirea mea doar vânt şi nor.

poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii frumoşi (acrostih)

Ca noi mlădiţe i-a crescut
O mamă scumpă, ţara lor,
Primind iubire ca şi scut
Ivit în prag de sărbători.
Iubesc pădurile de brad
Foşnind în adieri de vânt,
Rotindu-şi conuri care cad
Uşoare, pe fertil pământ.
Maturi se vor vedea apoi,
Ostaşi ai patriei, sublimi,
Stând pavăză pe ger şi ploi
Isteţi urcând spre înălţimi.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (21 decembrie 2019)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – Puterea dragostei –

Aur e, simţământul iubriI
Ni-i strălucirea care o ştiU
Când inima în pulsul ei matuR
A dat însufleţire împliniriI
Parcurgi un sfert de veac de iubirE

Am darul tău purtat în gânD
Ne dete cel de sus iubireA
Daru-i rar, purtat cu haR
Răsplata credinţei a iubiriI
E pentru mine crez şi împlinirE
Am sufletul plin de iubire.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minti nebune

Stiti ce este despartirea?
Stiu doar cei ce stiu iubirea
Nu e loc de presupuneri
Nici de vorbe dand din umeri.

Pentru mine este dura
Ce urata-ntorsatura
De la simplul rasfatat
Azi ma simt injunghiat.

Nu am am somn de-o saptamana
Nu mai am control in mana
Sunt mai rece si mai dur
Lumea zice ca-s matur...

O durere am in coasta
Doamne ce gandire proasta
Asta e maturitate?!
Minti nebune, eronate!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

Ma-ntreb si azi, si mi se pare,
Plecarea ta, regretul meu,
Oare au fost o incercare?
Si uite marea transformare,
Barbat matur, dar rece tare,
Si in iubire un ateu.

Spuneai ca sunt doar un naiv,
Azi ma privesti cu intristare,
Un re si-un la pe portativ,
Ne-am departat definitiv,
Timpul nu iarta-i coroziv,
Nimic nu scapa... tot dispare.

Si tot ce-ai fost in viata mea,
Nici amintire nu asterne,
Regretul meu si vina ta,
Nu ar putea coexista,
Un nor de praf e dragostea,
Si -n ploi triste se cerne.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În infinitul infinitului cu umbre, doar eu

norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu ştiu câtă tristeţe poate fi
în firea lucrurilor însă ştiu că
am nevoie de linişte
puţină durere
maturitate
şi crez
ce simplă pare existenţa
mi-ar plăcea să mă prefac
într-o respiraţie
şi
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni şi jurăminţi
unde iubirea e doar o iluzie
şi nimic mai mult

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul

de ceva timp încoace
o tulpină de trandafir
plină de ţepi
creşte în interiorul meu

cred că a depăşit deja
faza de floare
pentru că i-am simţit
parfumul
de câte ori am iubit
sau am suferit din dragoste

acum deja merge spre
maturitatea deplină şi
apoi spre declin

la sfârşitul vegetaţiei lui
mă voi prezenta în faţa
Lui Dumnezeu cu seminţele
şi cu un butaş –

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!