Poezii despre iubire și melancolie
poezii despre iubire și melancolie.
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Și codrul sălbatec vuiește -
Răsună-n coclauri un bucium,
Și doina mai jalnic pornește.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge și nu-ți fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea...
Frumoasa mea, cu ochii verzi
Ca două mistice smaralde,
Te duci spre alte țări mai calde
Melancolia să ți-o pierzi.
Dar dacă vrei să mă dezmierzi,
Mai fă o dată să mă scalde
Priviri din ochii tăi cei verzi
Ca două mistice smaralde.
Veni-vor mulți să-ți spuie-n versuri
Că te iubesc, și cum, și cât:
Vor spune-o mai frumos ca mine,
Dar nu te vor iubi atât!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingeri
Dacă atigi amintirile
ele vibrează inopinat
pe o durată nedefinită
dacă evoci trecutul
el vibrează nostalgic
dacă invoci iubirile
ele reverberează tandru
răscolind melancolii
sacrosante peste limite
în departări elocvente
pe direcția unui reper
cu extensii emoționale.
poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Trandafirii se veștejesc
Păsări ne părăsesc
În ceață iar privesc
Frunzele-ngălbenesc
Gânduri se rătăcesc
Iubiri se risipesc
În eterul ceresc
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monia Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu cei o curtenire...
Tu cei o curtenire
În glumă și dorești
Să-ți spun a mea iubire
În versuri franțuzești.
Dar eu sunt melancolic
Și nu știu să răspund.
Nu pot să-mbrac în glume
O taină ce ascund.
Tu râzi și-ți razemi capul
De umăru-mi încet,
Și-n ochii mei îmi cauți,
Vicleano, așa cochet.
Tu vezi că în iubire
Nu știu ca să glumesc;
Nu-ți pare oare bine
C-atâta te iubesc?
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum e iubirea?
Iubirea, cântec infinit,
Știut de cei ce au iubit.
Iubirea e întregul Univers,
Ce niciodată nu e șters.
Iubirea e Melancolie,
Cuprinsă și în Poezie.
Cu iubirea mergi departe,
Chiar în stele îndepărtate.
Iubirea e spațiul necuprins,
Un Apogeu ce poate fi atins.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În surdină
Liniștiți în adumbrirea
Ce din ramuri se desface
Dragostea să ne-o pătrundem
De-o așa adâncă pace.
Ca-ntr-un vis frumos și tainic
Duși să ne topim cu-ncetul
În melancolia vagă
Ce-o împrăștie brădetul.
Ține-ți brațele în cruce,
Ochii-nchiși pe jumătate
Și din inimă ți-alungă
Orice dor într-însa bate.
Să ne-adoarmă ca într-un leagăn
Adierile ușoare.
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În apropierea morții
O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.
O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz
O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analogie
Tu ești toamna cea frumoasă,
Eu sunt vara călduroasă,
Tu frunza cea ruginie,
Eu albastrul din făclie,
Tu ești strugure și must,
Eu sunt verdele arbust,
Tu ești vișiniul copt,
Eu sunt soarele răscopt,
Tu ești galbana gutuie,
Eu sunt calda veselie,
Dulce doamnă, îmi ești grai
Și alintul meu de rai,
Lacrimile zorilor
Și iubita florilor,
Tu ești frunza ruginie,
Draga mea melancolie!
poezie de Aurel Petre (27 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de toamnă
Strop cu strop, ploaia biciuie frunzele de bananier.
Binecuvântat e cel care desenează asemenea peisaj melancolic:
Bolta luxuriantă și întunecată a copacilor îngemănați,
fluviul lung vălurind alb și catifelat spre zare.
Ridic plosca cu vin, beată de-atâtea râuri și dealuri.
Ruscsacul meu, respirând raze de lună, e plin cu poeme.
Privește și iubește tot ce vezi.
Oricine se pierde-n acest peisaj va fi fermecat.
poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și melancolie, adresa este: