Poezii despre iubire și pensie
poezii despre iubire și pensie.
Lamentările bătrânului pensionar [The lamentation of the old pensioner]
Deși m-adăpostesc de ploi
Sub un copac uscat,
Lâng-ale focului văpăi
Cu mulți am discutat
Politică și ce-am iubit,
Dar Timpul m-a sluțit.
Flăcăii suliți pregătesc
Și pun la cale-un plan,
Iar ticăloșii înfloresc,
Că omul e tiran,
Dar eu la Timp m-am tot gândit,
Căci trupul mi-a sluțit.
Nicio femeie nu s-a dus
Spre un copac uscat,
Dar ce-am iubit și a apus
În minte am păstrat;
Iar Timpu-n față-l scuip mâhnit,
Căci trupul mi-a sluțit.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum-necum
Se ia un bunic
Și la fel ca un arcuș
Se freacă pe axa timpului până la punctul zero
Până-i zboară
din
cap toate cântecele
De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură
Cu măsura potrivită se insistă până se obține și ultimul efect scontat
Totul cât se poate de igienic
Apoi c-un glas nevinovat
Se întreabă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (20 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să divorțez
Aș vrea să divorțez de tine viață
Să mă duc pe un munte
Și casă să-mi fie codru
Iarba să mă învelească
Păsări și fiare, prieteni
Ce nu se roagă să moară capra
Râul să-mi fie gramofon cu vinil de vânt
Pensie alimentară am să-ți plătesc
Până la urmă notarului negru
Ce nu uită vreun nume
Ce s-a însurat cu tine
Acum lasă-mă să divorțez
Pretendenți ai cu duiumul
Cu averi, palate îndrăgostiți de tine,
Și iubita de la tine am să o răpesc
Sub cerul fără facturi
În iarbă să mă învelesc
Și să mă îmbăt cu rouă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
singur
neavând pe nimeni care sa spună ceva
pe nimeni care să latre
orice cuvânt
cât ar fi el de simplu si neînsemnat
cât de minuscul
singur
si dragostea era undeva departe
tu voiai mai mult decât îti puteam eu oferi
poate din lipsa dragostei
sau nu stiu
niciodată nu am crezut în asta
ai vrut să mă distrugi
încet
fără ca nimeni sa știe
singur
am trăit tot timpul cu gândul ăsta
la fel cum un bătrân îsi așteaptă pensia
[...] Citește tot
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
noaptea este o pasăre ce stă cu aripile sub pământ
și ghearele înfipte în piatră
pe piept încă se mai văd tușe vineții de la ultimul asfințit
neclintită în întuneric
nu și-a învățat zborul nici mersul
inima are bătăi de sânge coagulat
sub pleoapele închise ard manuscrisele unor îngeri divorțați
sau bolnavi de cancer, copii care trec printr-o naștere fără sfârșit
câteodată plutoane de execuție ieșite la pensie
din plictiseală aranjează cu ciocul în linie dreaptă
mucuri de țigară aruncate de morții suferind de insomnie
un pictor beat pictează pe ziduri
portrete de praf și fum
un leu pierdut adulmecă ceva în curtea unei biserici
scrutează luna cu o privire umană
apoi dispare în spatele gratiilor
același tren ruginit traversează orașul
negăsind o gară
dragostea umblă de-o viață ca o prostituată pe străzile pustii
și nimeni din oraș nu are bani destui
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (13 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb și negru
Încă o noapte albă în contul vieții gri
Încă un bulgăr negru la muntele de smoală
Încă un om mai crede si altul îl înșeală
Si "a minți" se-aude la fel cu "a iubi".
Nu mai putem distinge minciuna de greșeală?
Ni-i dat să spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum sa ducem angoasa mondială?
Ce drept are minciuna sa vină între noi?
Dăm pensie la diavoli să ne păzească iadul.
Noi reînviem și raiul, și muntele, și bradul!
Te-acuz și-ți cad în față tîrîndu-mă-n noroi.
Noi sîntem programații, trimișii, posedații
Unui blestem mai mare, mai rău și mai adînc.
M-a umilit minciuna, pe-a cărei notă plîng.
Strigoii-nstrăinării din casa noastra ia-ți-i.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate aparatele de fotografiat sunt stricate
M-a sunat să-mi spună
că va muri în curând,
nu înțeleg de ce tocmai pe mine.
O altă zi, un alt apel telefonic banal,
aceleași țigări, același ceai...
Nu am reușit să-mi pierd optimismul încă.
În stația de autobuz nu e azi nimeni,
ceața coboară ușor peste oraș,
fabrica funcționează la capacitate maximă,
toți sunt fericiți
dorm într-un pat cald,
au un loc în autobuz
cu puțin noroc poate se vor bucura
și de pensie.
Gina de la etajul trei
a rămas iarăși gravidă,
Dumnezeu iubește proștii
și insectele dăunătoare.
Bani sunt, dar nu pentru noi,
lăcustele atacă recoltele bogate,
[...] Citește tot
poezie de George Cătălin Cudalbu (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Din cap până-n picioare..." de Violetta Petre
Te-aș învăța din nou ca să iubești,
Cu pasiune forță și ardoare,
Dar cum n-aș vrea afară să răcești,
Nu sta în pielea goală în parcare!
Doi guguștiuci ce nu au ce să facă
Se tot iubesc și-și dau fervent osârda,
Pentru amor nebun, de vrei pe cracă,
Ca un codoș ți-l recomand pe Gârda!
Și fluturii în prag de primăvară
Se pare că-au probleme cu hormonii...
Pentru amor în zbor, de vrei afară,
Ca bun amic ti-l recomand pe Noni!
Pisicile perverse urlă tare
Atenție te rog la păsărică,
Că-i tânăr pensionar, cu rentă mare
Și mult mai slab, e potrivit Stelică!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec prezentat lui Wei Ba, un domn ieșit la pensie
Viața nu-i făcută pentru întâlniri;
ne deplasăm asemeni stelelor la margini opuse de cer.
Deci, ce fel de noapte este noaptea asta
când împărțim lumina aceleiași lămpi?
Tinerețea cât a durat?
Amândoi, de- acum cu capetele sure,
întrebăm despre vechi prieteni jumătate deja duhuri;
țipete de neincredere lovesc în inimi.
Cine ar fi crezut? după douăzeci de ani
intru iarăși în casa ta.
Nu erai căsătorit cand ne-am despărțit;
acum, deodată, un lung rând de băieți și de fete
întâmpină veseli pe prietenul tatălui lor,
întrebandu-l în ce locuri a fost.
Inainte să fi terminat de răspuns,
ai trimis băieții să pregăteasca vinul și mâncarea,
ceapa verde tăiată în noaptea neagră,
orez proaspăt gătit, amestecat cu mei galben.
Intâlnirile au devenit rare, ai spus tu,
vinul a curs până am golit zece cupe!
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și pensie, adresa este: